Stiti prea bine ca pasiunea mea sunt calatoriile. Cu cat mai departe cu atat mai mult entuziasm.
Cu mare drag va impartasesc impresiile mele dupa calatoria avuta in Costa Rica. Pozele sunt facute de mine, va redau ce am vazut acolo, frumusetea, cultura si oamenii minunati ai acestei tari asa bogate, nu degeaba ii spune Costa Rica.
Chiar e bogata, din multe puncte de vedere.
Cum a aparut ideea?
Cum a aparut ideea?De cativa ani visam sa vad Costa Rica, o recomandam des turistilor si tot asteptam ocazia potrivita. Dar m-am hotarat sa o fac prioritatea nr. 1 dupa ce le-am organizat unor prieteni luna de miere. Cand s-au intors din Costa Rica mi-au facut un rezumat asa de entuziast, asa de colorat, cu filmulete, poze, peripetii… ca m-au convins. Trebuia sa ajung si eu in Costa Rica, cat mai curand!
Ca orice profesionist in travel, particip la targurile de turism din lume, sa fiu la curent cu se se mai petrece nou in acest domeniu atat de dinamic. La targul de turism ITB Berlin (ce aduna furnizorii din toata lumea) am discutat cu oficilitatile din Costa Rica, prezente aici ca sa isi promoveze destinatia. Astfel am primit invititatia de a participa Targul de Turism din Costa Rica, ce se organizeaza anual, in luna mai. Minunat! Dar nu zbor eu atat doar pentru 2 zile de targ, trebuie sa adaug tururi, sa vad cu ochii mei aceasta tara asa de promovata. Asa ca am planificat o vacanta de 12 zile, sa imbin utilul cu placutul.
Ca narator al acestei povesti de viata din vacanta voi folosi des cuvantul „noi” pentru ca in aceasta aventura nu am fost singura, ci cu prieteni din turism, profesionisti din agentii de turism din toata lumea. Pe unii ii cunosteam, pentru ca deja colaboram, cu unii am legat noi colaborari. La distractie se vede caracterul omului, la plimbare in jungla, la o petrecere seara intr-o piscina cu apa termala, la catarat pe funii… caracterul omului in vacanta spune multe despre cum ar fi la birou si in relatiile de business. Si asta cantareste mult in ochii mei cand imi aleg furnizorii. Daca eu pot avea incredere in ei, ii pot recomanda turistilor mei, pentru ca turistii sunt ca si copiii mei. Eu sunt rac, deci sunt ca o closca cu puiii ei. Vai, vai! sa ii supere cineva!
Da, sunt mandra sa spun ca am parteneri de foarte mare incredere in Costa Rica. Impreuna va putem oferi aventuri la nivel inalt, cu atentie personalizata fiecarui sejur. Ii veti cunoaste si voi pe rand, in povestea ce incepe acum.
Cu aceasta poveste oferim cuplurilor, familiilor cu copii si grupurilor mari o ocazie buna sa descopere adevaratele aventuri si comorile exotice ale acestui frumos tinut mereu verde.
Costa Rica pastreaza natura nealterata de turism, ba chiar folosesc banii din turism sa ocroteasca parcurile nationale. Toate excursiile sunt orientate catre ecologie, siguranta, educatie, aventura si, cel mai important, FUN. Dupa cum spun localnicii (ticos), “Pura Vida!”
Sustenabilitatea nu este o practica in Costa Rica, este un mod de viata. Cu obiectivul de a fi prima tara neutra de carbon din lume pana in 2021, sustenabilitatea este in fiecare regiune a tarii, in toate sectoarele de activitate, adoptata de toti cetatenii si respectata de turisti, sustenabilitatea este incorporata profund in cultura si traditiile din Costa Rica.
Prin mestesugurile artizanale si sarbatorile in stil traditional, TICOS (porecla locuitorilor din Costa Rica) sunt mândri sa protejeze mediul bogat al tarii, deoarece aceasta natiune mica detine 5% din biodiversitatea terestra din lume si 3,5% din viata sa marina. Costa Rica produce aproape 93% energia electrica din resurse regenerabile si 30% din teritoriul sau este teren natural protejat, vulcani, paduri, cascade si râuri.
Cand este sezonul ploios si uscat din Costa Rica?
Costa Rica are doua anotimpuri principale, sezonul ploios si cel uscat. Sezonul uscat e de obicei in noiembrie – aprilie. Cel ploios este mai – noiembrie. Lunile cele mai ploioase pot fi septembrie si octombrie. Noi am fost in mai, am avut vreme buna. Ploi razlete in Rainy Forest, dar e normal, de asta se numeste Rainy Forest…
Costa Rica are vreme tropicala si in timpul sezonului ploios poti avea dimineata insorita si ropote de ploaie dupa-amiaza, care dureaza cu aproximativ doua ore, apoi cerul e din nou senin. Din cauza geografiei din Costa Rica, aceasta are diferite microclimatele devenind o destinatie care poate fi parcursa tot anul. Regiunea Guanacaste este cea mai uscata a tarii, ceea ce o face o zona recomandata de vizitat in timpul sezonului ploios. Aici gasiti nisip negru si gri, fiind rezultat al actiitatilor vulcanice, pe cand in zona Manuel Antonio veti gasi nisip alb, galben, produs al prabusirii recifilor de corali.
Aveti nevoie de un program de minim 8 – 10 zile timp pentru a vedea cele mai importante locatii din Costa Rica. In 14 zile va bucurati pe indelete de aventura si de plaja.
Orice activitate in aer liber la care te-ai putea gandi se poate face aici. Marea provocare e sa alegi ce sa faci mai intai. Noi am vrut sa le facem pe toate. Aproape am reusit.
Am plecat din Bucuresti pe 2 mai, cu zbor Air France. E conexiunea cea mai buna din Bucuresti, avand escala scurta in Paris.
Va povestesc experienta noastra pas cu pas.
Ziua 1: 3 may 2019
Aterizam in Costa Rica. Avem transfer privat la City Express hotel 4*, in San Jose. Imi place camera, in stil minimalist, foarte curata. Primul lucru pe care il fac e sa ma duc pana la micul mall de langa hotel, sa cumpar un adaptor de priza, sa pot incarca telefonul. In Costa Rica ai nevoie de stecher in 3 pini iar eu am uitat sa il pun pe al meu la bagaj. Incarc telefonul, mananc ceva si relax. Maine de dimineata avem programata o excursie.
Ziua 2: 4 may 2019
Azi avem un program plin. Am rezervat o excursie „one day shared trip to Poas Volcano National Park, and Doka Coffee Plantation”. Deci ne intalnim mai multi agenti in fata hotelului si plecam impreuna.
Jan Jose este situat in mijlocul tarii, sau mai bine zis The Central Valley. E superb sa urci cu masina pe aceste drumuri, privelistea e suberba. Verdele intens, cerul senin si norii pufosi ne hranesc, respir sanatate curata! Rugam soferul sa opreasca intr-un loc de unde puteam admira toata valea.
Ne oprim pentru o plantatie de cafea foarte bine organizata, Doka Estate. Ni se face un tur foarte detaliat, apoi suntem serviti cu o cafea aromata. Ghidul este un grasunel simpatic ce ne prezinta cafeaua de la cele mai mici rasaduri pana la prajirea boabelor si degustarea rezultatului.
Localnicii din Costa Rica nu sunt culegatori de cafea, pentru asta angajeaza sezonieri din Nicaragua, multi imigranti. Acestia sunt platiti cu 2 USD pentru fiecare cos de boabe de cafea cules. E o munca grea sa culegi boaba cu boaba cafeaua. Doar femeile culeg cafeaua.
Ca orice plantatie ce se respecta, la iesire gasim si un magazin. Ne cumparam desigur cateva sortimente, pentru prietenii de acasa. Mi-a placut mult o cana pictata manual, era prea frumoasa, asa ca am cumparat-o.
Plecam spre Poas Volcano. De pe drum ghidul este informat ca e ceata, e posibil sa nu vedem nimic. Dar noi ne distram deja pe aceasta tema. Ajungem la baza, ni se dau casti de protectie si ni se face instructajul. Ne indreptam spre crater, pe aleile padurii, admirand plantele.
Ce flori frumoase. Dar uite si o planta carnivora!
Daca tot nu putem vedea craterul hai sa facem o poza cu ceata. Ghidul ne da doua bucati de resturi aruncate de vulcan la momentul eruptiei. Ne jucam cu ele, le mirosim (miros a lava incinsa!) si incercam sa ne dam seama cat de mare e caldarea vulcanului. Imaginatia e libera sa vada ce vrea, nu? Ceata nu se ridica, asa ca plecam. Hai ca tot am invatat ceva, cum sa ne bucuram unii de altii.
De aici plecam spre un domeniu de vis, o combinatie de restaurant, hotel, natura, gradini.
Cele 3 proprietati surori sunt prezentate foarte frumos in acest video. Vizionare placuta!
La Paz Waterfall + Peace Lodge + The Springs Resort & Spa 5* sunt administrate de acelasi om de afaceri. Mi-a placut de el foarte mult cand l-am intalnit ulterior la targul de turism in San Jose. Ne-a facut invitatia de reveni cu prietenii sau familiile noatre, pentru o vacanta gratuita la el in resort, doar asa, ca sa ne relaxam si noi dupa un an de munca… what?
Bine, pentru a cere asta trebuie sa ai si un volum de vanzari, nu poti cere oricum o vacanta de cateva mii de euro, asa, mocca! E de bun simt…
Servim pranzul pe terasa Restaurantului Torlillas, ce apartine de resortul Peace Lodge. Este o oaza de ciripeli si nori pufosi, jucausi. Nu-ti vine sa te mai ridici de la masa. La Peace Lodge camerele au un design deosebit ce imbina piatra cu buturugi de lemn, semineu, totul foarte cozy.
Continuam spre gradina colibriilor, unde gasim mai mult de 14 specii diferite de colibri. Sunt recunoscute ca cele mai mici pasari cu cele mai multe batai din aripi pe minut. Pot avea 50-80 baitai din aripi pe minut si pot zbura cu 90 km/h. Mititica asta e vitezomana! O scumpete gingasa. In schimb tucanii stau mai cuminti la poza.
Dupa masa plecam la plimbare prin gradini. De la fluturi si Colibri ajungem la serpi si feline.
Cum s-ar uita o felina la o rata? Cu pofta, nu? Glumesc, erau pe domenii separate.
La Paz Waterfall Gardens are 3 km de alei pavate, 5 cascade, fiecare loc fiind numai bun de poza.
Aceste gradini sunt cele mai vizitate din Costa Rica. Sa vezi peste 100 de specii de animale, sa te bucuri de verdele atat de viu si de libertatea pe care o simti aici, sunt ingredientele unei zile sanatoase.
Dupa cascade meritam o relaxare. Am umblat mult in natura. Picioresele noastre avem nevoie de odihna. Facem un picnic pe iarba verde si revenim la bus. Ne intoarcem la hotel, seara buna!
Day 2: 5 may 2019
Dimineata asta incepe turul “EXCITING GUANACASTE”. Suntem 13 persoane intr-un microbuz de 16 locuri, un Mercedes nou, elegant. Colegii de trip sunt din Ecoador, Canada, Germania, Africa de Sud, etc.. de peste tot. Eu – singura din Romania, tara despre care un pera auzisera, ca vin prea putini turista romani in Costa Rica. Asa este, pentru ca zborul Air France are monopol pe San Jose si sare de 1000 eur. E normal ca turistii sa aleaga destinatii exotice cu zboruri mai ieftine…
Facem un stop la Cafe Macadamia. Luam micul dejun aici. Sucurile naturale sunt un deliciu. Ananans abia stors la robot, o aroma ce nu poate fi descrisa in cuvinte! Salivez!
Pe la 11.00 ajungem la hotelul Rio Perdido. Are 4* si e foarte fain. Luam pranzul aici, ne cunoastem mai bine intre noi, facem un tur de hotel si ne luam camerele in primire. Seara luam cina tot aici. De pe un belle view point vedem cablurile pe care ne vom da cat de curand. Acest hotel se cheama “raul pierdut” pentru ca ani de zile nimeni nu indraznea sa construiasca in aceasta zona.
Proprietarul a fost inspirat sa investeasca aici constientizand ca poate beneficia de calitatile apei ce ii traverseaza proprietatea. Din loc in loc raul creaza lagune naturale cu namol, chiar l-am testat, ne-am dat si noi cu namol pe picioare. Ne intalnim cu o broasca uriasa pe alei.
Bungalow-urile in padure iti dau impresia de libertate. Cu hamac pe terasa, cu geamuri in loc de pereti, cu o baie uriasa, luxury, comfortul este la el acasa!
Aici ne echipam de canopy walk (pt lenesi) dar mai ales pentru tiroliana. Eu abia asteptam! Sunt mai multe cabluri din pom in pom pana ajungem la o tiroliana mai lunga peste apa, care are stopul in punctul culminant. Aici este aventura! Hai sa ne dam pe Mega-Tarzan Swing. Ei, asta chiar e fain! Daca nu te tii bine te vezi in apa! Nu, esti legat bine, dar creierul tau sigur nu vede asa.
Mega-Tarzan Swing a devenit din ce in ce mai popular in toate parcurile de aventuri. Nu au fost prea multi curajosi aici, doar 3 fete ne-am dat pe funia lui Tarzan, am si urlat, IUHUU… Cool!
Platforma este foarte sus si cand iti dai drumu ai senzatia ca pici in gol… apoi pendulezam inainte-inapoi, e super!
Seara se incheie la pool bar, la un cocktail, ascultand glasul padurii, a insectelor si pasarilor. Ne-am dus la rau sa ne dam cu namol pe genunchi si de fapt ne-am dat cu namol peste tot. Eram ca de la Techirghiol, ne amuzam. Le-am povestit colegilor ca avem si noi ape termale, foarte valoaroase. Ma intreaba atunci managerul ce hotel luxury avem cu ape termale. A trebuit sa recunosc trista ca nu avem nici un asa de fain ca al lor, unde sa fii practic in padure, sa iti treaca raul prin fata camerei. Intr-un ton de veselie si prietenie ne spunem noapte buna.
Ce frumos am petrecut aceasta zi impreuna!
Day 3: 6 may
Luam micul dejun la Rio Perdido, ne luam bagajul si il punem in bus. Facem o vizita la Hotel Borinquen Mountain Resort & Spa 5*, unde ne pregatim de distractie : Canopy walk si calarie.
Ne impartim pe ochipe, unii vor sa se plimbe pe podurile suspendate, altii vor sa calaresca.
Poduri am mai vazut da nu am mai calarit niciodata! Am curajul sa o fac acum. E o vreme superba! Am reusit sa ma ard pe umeri, pentru ca nu stiam cat va dura plimbarea si nu mi-am luat o esarfa pe umeri. Am avut noroc de un cal tare bland, mi-a luat cateva minute insa pana sa ma relaxez insa. Insotitorul nostru lucra la herghelie de 15 ani si stia foarte bine fiecare cal, fiecare miscare. Eu nu il puteam struni, insa el, de la 5m ii facea un semn si calul se redresa pe poteca. Ar fi preferat sa o ia la fuga pe dealuri dar acum era la lucru… Uite asa ne-am plimbat cativa km, dand ocol resortului.
Orizontul senin si aerul curat ne-a priit asa de bine!
Dupa o plimbare vine si o relaxare in cadrul resortului… Vizitam piscinele cu ape vulcanice, foarte fierbinti, chiar ne-am uns incheieturile in „mud baths”. Mai erau niste cubanezi acolo, ce oameni veseli! Domeniul era foarte larg si bine ingrijit. Am vizitat cateva vilute, foarte cochete. Apoi am servit pranzul si ne-am continuat drumul.
Pe seara ajungem la hotel Secrets Papagayo 4* superior, la plaja.
Pe scarile vilutei mele ma intampina seful – soparla dragon 😊i-am soptit ca sunt chiar eu, musafirul temporar pe care il astepta, ca stau putin, ma relaxez si plec, ii las lui locul ce il merita de drept, castigat prin nastere…
Preiau cheia pentru bungalowul 226. Tare, am numele pe usa! Am sea view! What a view!!
Golful Papagayo este o zona recent promovata pe coasta de nord a Pacificului din Costa Rica.
Multe statiuni de lux au inceput sa apara pe Guanacaste, fiind aproape de Aeroportul International Liberia. Americanii predomina ca turisti, majoritatea investitorilor in turism fiind tot americanii.
Costa Rica nu are armata pentru ca sunt protejati de americani in caz de nevoie. La schimb le ofera facilitati foarte bune de investitii in Costa Rica.
Day 3: 7 may 2019
La Secrets Papagayo 4* superior ai o gama larga de activitati, printre care si relaxarea mintii prin relaxarea trupului. Dupa micul dejun am vazut ca se pregatea o lectie de yoga pe iarba, langa piscina. Intructoarea nu era de o profunzime spirituala, facea mai mult o yoga sportiva. Asta e perceptia mea. Doar eu si colegul din Israel am optat pentru aceasta activitate, restul colegilor erau lungiti pe sezlonguri, la plaja. Noi faceam asane pe izoprene, pe iarba, intr-o dimineata asa de frumoasa!
E prima data cand pot face si eu o poza cu un barbat roscat. Eu am parul roscat natural si lumea nu prea ma crede… dar da, sunt roscata, ca tata! Acum uite ca acest coleg de infotrip e roscat, e evreu, si e foarte mandru de asta. Evreii des sunt roscati, dar eu sunt si raman ortodoxa! Baiatul era ok, prietenos si mult mai focusat pe practica asanelor, cred ca avea un antrenament constant in acest sens, acasa…
Uite asa, doi roscati pe o plaja adunati 😊
Avem timp liber pana la pranz. Unii dintre noi ne exprimam interesul sa vizitam 3 resorturi vecine, tot 5*, ca sa avem repere corecte in recomandarile pentru turisti. Resortul nostru este in Culebra bay, cu plaje linistite, golful protejand tarmul de valurile puternice. Unii dintre colegii nostri pleaca sa exploreze Tamarindo Beach, vestita pentru surfing, are blue flag din 2018.
Luam pranzul pe terasa, admirand orizontul senin. Ne imbarcam spre urmatoarea locatie. De la plaja vulcanica de pe Guanacaste urcam spre munte, in zona Arenal. Sunt 130 km pe care ii parcurgem cu busul nostru elegant, rosu. Trag un pui de somn…
Si cum ne putem rasfata mai bine decat in luxury style?
Ne cazam la cel mai bun resort din zona, din acelasi grup cu La Paz Waterfall si Peace Logde, pe care le vizitasem cu 2 zile inainte.
The Springs Resort & Spa 5* este ultimate luxury, cel mai bun resort din zona, cu vederi spectaculoare catre Arenal Vulcano.
CNN Travel a votat acest resort ca fiind unul dintre cel 7 resorturi din lume cu cele mai spectaculoase privelisti din lume. Apa termala, calda, este captata din izvoarele naturale de lânga râu si sunt pompate pâna la 130m catre 18 piscine. Apa calda noua creste presiunea hidrostatica in organism, ceea ce duce la cresterea circulatiei sângelui si oxigenarea celulelor, precum si la imbunatatirea performantei sistemelor de eliminare a toxinelor organismului care ajuta la detoxifiere, la echilibrarea sistemului digestiv, endocrin si a sistemului nervos autonom.
Este foarte elegant, in stil aristocrat, mult lemn in camera, dar old style, asa ca pentru bogatanii batrani. Am primit un bungalow foarte mare, am un pat urias iar de pe terasa vad jungla. Afara ploua linistit. Noi iesim la piscina, sa bem un cocktail si sa stam la povesti. Ce daca ploua cand esti intr-o piscina cu apa termala calda? Ne apuca miezul noptii, cum sa pleci la culcare cand esti in paradis?
Singurul resort care ii poate fi rival este TABACON 5* de un lux exlusivist. Nu l-am vizitat ca am avut un program prea aglomerat. Insa discutiile avute cu managerul acestuia la targul de turism mi-au lasat o impresie foarte buna, de inalt profesionalism. Respect!
Day 4: 8 may 2019
Facem o plimbare de dimineata, in Mistico Arenal Hanging Bridges Park. Practic o luam la picior prin jungla, cu ghidul nostru vesel. Are un telescop mare, performant, cu care ne va arata minunatele vietuitoare ale junglei. Mistico Arenal Hanging Bridges Park prezinta oficial acest film ce va ofera o imagine de ansamblu asupra experientei noastre. Eu un am film de aici ca am uitat telefonul in rucsac. Ploua si odata ce am pus pelerina nu a mai contat telefonul. E asa frumos pe pod, sa te uiti in jos la radacinile mari, sa asculti picaturile de ploaie, ciripit de pasarele… un pera mai are ce cauta tehnologia aici. Am avut cateva momente de “back in time” si de “back to nature” cu bucuria de a fi in ploaie, ca e si normal, doar suntem in Rainy Forest.
Dupa amiaza ajungem la hotel Crowne Plaza Corobici San Jose, unde ne cazam pentru perioada targului de turism. Ne pregatim de Welcome Cocktail Party la teatrul national din San Jose.
In aceasta seara ne vorbeste ministrul turismului din Costa Rica, impreuna cu alte oficialitati.
Un artist canta la pian, artmosfera este eleganta si relaxata.
Day 5: 9 may 2019
Am dormit asa de bine noaptea asta. Aici, la Crowne Plaza Hotel, salteaua e magica. E prima data cand fac poza saltelei. Asa, ca sa stiu ce m-a facut sa ma odihnesc asa de bine.
Astazi e targul de turism. Avem intalniri, discutii, negocieri, prezentari, business time! Expotur are loc intr-un centru de conferinte la marginea orasului. Avem transfer la ore fixe, aici totul e punctual. Ne intalnim cu furnizori cunoscuti si facem cunostinta cu altii potentiali. E o zi plina, cu rezultate bune.
Seara avem o receptie foarte frumoasa la DoubleTree by Hilton Cariari San Jose 4*. Hotelul este mai departe de centrul orasului, insa ofera servicii excelente. Cu totii suntem incantati de aranjamentele florale, de bucatele delicioase si foarte frumos aranjate, dar mai ales de muzica.
Ne-am incins la dans, dupa cateva discutii si cocktailuri. Era evident ca asa se va intampla.
Day 6: 10 may 2019
Astazi speram sa avem noroc, sa putem vedea de aproape Irazu Volcano. Da, e vreme buna! Ajungem acolo, impreuna cu zeci de copii de la o scoala, aflati in field trip. Cata veselie pe marginea craterului! Se ingramadesc toti pe cel mai bun loc de selfie, asa ca noi facem o plimbarea de-a lungul gardului de protectie, sa exploram imprejurimile. Totul e negru, selenar…
La magazinul de suveniruri mi-au atras atentia niste papusi, total altfel fata de ce mai vedeam prin magazine. Erau haioase, chiar frumoase!
Ne continuam drumul spre Hacienda Orosi 5*, un spa in aer liber. Aici luam pranzul si ne relaxam in piscine naturale cu apa minerala fierbinte. Un rasfat intre dealurile insorite. E asa o liniste aici! Te poti auzi gandind. Dar la ce sa te mai gandesti? Privesti in jur si esti mut de frumusetea naturii.
In drumul de intoarcere spre San Jose oprim putin in orasul Cartago, ca sa intram la o biserica superba, catolica. Basilica de Nuestra Senora de Los Angeles este mare, foarte frumoasa, construita in stil bizantin.
Biserica are culori asa de primitoare ca iti vine sa tot stai, poate chiar sa spui o rugaciune. Mi-a placut foarte mult, avea o energie blanda, buna, luminoasa. Senora de los Angeles este protectoarea tarii si este sarbatorita in fiecare an pe 2 august.
In acest orasel are shop un mic producator de cafea, prieten cu ghidul nostru. Ca sa ii sprijinim activitatea cumparam cateva cafele, locatia Cafe Leo Seguetto este mica si cocheta, imbie la shopping. Oricum niciodata nu ai suficienta cafea cand trebuie sa imparti cadouri prietenilor la revenirea acasa. Datorita climei din aceasta zona cafeaua produsa aici are o calitate superioara.
Noi il credem pe cuvant si cumparam. Confirm, are o aroma deosebita, puternica, dar parfumata.
Ajungem inapoi in San Jose. Organizatorii targului de turism ne asteptau ca sa ne insoteasca intr-un tur „city by night”. Chiar in aceasta perioada se desfasura o expozitie de arta stradala.
Artisul Jorge Jiménez Deredia prezinta geneza in sculpturi metalice asezate prin centrul orasului.
Eu cumpar niste fructe, sa simt gustul local.
Day 7: 11 may 2019
Urmeaza 3 zile impreuna in turul “EXPLORING MONTEVERDE”.
Monteverde (cloud forest) este casa a peste 100 de specii de mamifere, 400 specii de pasari, 120 specii de amfibieni si reptile si peste 2.500 specii de plante dintre care 420 specii de orhidee, precum si zeci de mii de specii de insecte.
Monteverde este faimos pentru ca aici poti vedea pasarea Quetzal, pentru care se fac tururi specializate pe „bird watching”. Multi seniori vin astfel de tururi, echipati cu tot felul de telescoape.
Masculul e colorat foarte frumos pe cand femela e gri sau maro. Ghidul ne spune ca in perioada clocitului, masculul se ridica peste varful copacilor si emite niste triluri frumoase.
In perioada din aprilie pana in august, pasarea cloceste de doua ori (ouale sunt albastre). Femela cloceste in timpul noptii si dupa- amiaza, iar masculul dis-de-dimineata. Clocitul dureaza 17-18 zile. Puii sunt ingrijiti cam o luna, apoi devin independenti. Aceste pasari sunt protejate prin lege, fiind pe cale de disparitie.
Astazi am intalnire cu prietenii mei si parteneri de buna vreme, cei cu care organizez toate tururile clientilor mei, in zona Monteverde. Mi-s tare dragi pentru ca sunt o afacere de familie, cu mare implicare in tot si toate.
Vine busul sa ne ia de la hotel, ne pupam de buna revedere si facem un mic popas la Café Macadamia. Uite ce frumusei suntem impreuna! Cum sa nu calatoresti cand esti pe mainile lor?
Zambim la poza in gradina de orhidee.
Grethel, in dreapta pozei de mai jos, este „a single mom” de toata frumusetea. A crescut-o singura pe fiica ei, cea in alb, din mijlocul pozei, si inca face o treaba foarte buna. Fata are 21 de ani, a crescut printre turisti, hoteluri si busuri, e foarte smart si lucreaza cot la cot cu mama ei. Au o afacere de familie si pun tot sufletul.
Cei 2 soferi lucreaza cu Grethel de 10 ani si spun ca nu ar schimba acest job cu altul, chiar daca poate ar fi mai bine platit, pentru ca omenia face mai mult decat banul. M-a impresionat spiritul de echipa si prietenia stransa care se vedea cu ochiul liber, nu era nimic regizat. Grethel are in lucru un proiect pentru a construi un hotel boutique, pentru a extinde afacera, sa il lase fiicei, ca legacy. Ce frumos! Deci, cu daruire si munca, se poate! Cand am turistii in Monteverde la ei apelez, pentru ca imi seamana mult, avem principii sanatoase.
Dupa un cocktail de fructe, imbratisari si mici discutii urmeaza turul liliecilor, la Paseo de Stella.
The Bat Jungle ne arata viata de noapte a locurilor, o comunitate de lilieci intr-o incapere speciala. Paduricea in care ne aflam adaposteste mai multe specii de lilieci dar acest aspect nu ma face curioasa, nu prea ii indragesc … insa cafeneaua de aici m-a impresionat.
Aici luam pranzul, la Caburé Restaurant. Sunt incantata sa gasesc aceasta locatie tipic frantuzeasca in mijlocul padurii. Proprietara restaurantului a venit din Franta pentru 2 saptamani de vacanta acum 20 de ani si nu a mai putut pleca, vazand frumusetea locurilor. Impreuna cu familia ei administreaza acest restaurant asa de primitor. Am servit pranzul afara, pe terasa, sub ciripit de pasarele. Mancarea a fost excelenta! Desertul minunat! Preturile rezonabile, mai ieftin chiar decat la o cofetarie in Bucuresti.
Am cumparat 2 pungi de cacao pura, facuta de ei acolo, la Caburé Restaurant, niste dulciuri si cafea. Ii multumim doamnei pentru gazduire si ne continuam ziua.
Astazi invatam procesul tehnologic al cafelei, de cand este culeasa pana cand e servita in ceasca. Incepem Tel Trapiche Tour. E foarte frumos prezentat totul.
Ca turul sa fie complet ne plimbam cu caruta prin plantatie si ajungem la punctul unde noi trebuie sa ne pregatim propriul desert.
Aceasta afacere de familie pastreaza traditia, ca sa ne faca, pe noi turistii, sa se intoarcem in timp, sa vedem cat de mult munceau oamenii pe plantatiile de cafea. Noi acum ne distram in caruta cu boi, dar pe vremuri boii erau prieteni de nadejde la treaba.
Doamna care ne facea cafeaua era deosebit de gospodina, desi era proprietara locului, parea ca munceste cot la cot cu restul personalului. Totodata avea talent la pictura. Ne-a povestit ca a castigat concursuri de arta cand era in liceu. Acum isi invata nepotii cum sa picteze cani si pahare, tablouri.
Aceste 2 cani le-am cumparat de la ea cu 10 USD fiecare, mai ieftin decat ar fi costat o cana de serie in magazinele de suveniruri. Mi-au placut ca sunt asa de colorate si vii, ca au “personal touch”. Imi voi aminti povestea lor cand le voi folosi.
Servim o cafea si un desert si incheiem turul. Multumim, ne-a placut! Move on!
Ne cazam la acest super hotel de 4* superior, Poco a Poco Hotel. Luam cina in stil festiv. Apoi ne punem la povesti in jurul unui foc, langa piscina.
Managerul hotelului este prieten cu colega de la agentia locala cu care colaboram. Acesta ia cina cu noi si ne spune cum a ajuns acest hotel sa fie ce este azi. Proprietarul avea la inceput 5 camere pe care le inchiria celor aflati in tranzit. Incet – incet a vazut ca prinde aripi, ca e mereu plin si ca lumea ii prefera locatia, avand o vedere minunata asupra padurii tropicale.
Asa ca “poco a poco” a mai construit in timp, inca din 2000, intai inca 2, apoi 4, apoi 6 camere, ca acum sa aiba un total de 30 de camere, superbe! E un model de business facut cu rabdare, in timp, din resurse proprii, ce va dura in timp si va aduce copiilor un venit sigur, dar si satisfactia ca muncesc pentru afacerea lor de familie.
In aceasta poza sunt cu Marco si Karen. Marco e jurnalist si fotograf, ne insoteste ca la final sa faca un film de prezentare al infotripului. Karen este prietena cu Grethel si e managerul unui hotel din zona, totodata lucreaza pentru Autoritatea de turism din Costa Rica. Este cu noi ca sa o ajute pe Grethel si sa vada feedback-ul nostru, ca a avut putini turisti europeni iar gusturile acestora difera mult fata de al americanilor. Europenii sunt mai pretentiosi la servicii, prefera hoteluri boutique si turismul individual, nu de grup. Asadar, pentru europeni trebuie sa adapteze un pic serviciile. Stam la povesti despre cum sunt turistii nostri, cum sunt ai lor, si cum putem fi cei mai buni consultanti in turism pentru ambele categorii, pentru ca ne dorim un business cat mai variat. E constructiva discutia, pentru fiecare dintre noi. Seara se incheie relaxat.
Day 8: 12 may 2019
Acum luam la pas jungla. Ghidul a luat cu el un telescop mare, sa putem vedea prin copaci diverse pasari. Monteverde Cloud Forest Biological Reserve e habitatul natural a sute de pasari si alte vietuitoare. Broscutele aproape transparente par asa de fragile! Se camufleza perfect pe frunzele de aceeasi culoare! In jungla e mai racoare asa ca ne punem gecile si pornim. Intalnim pe alee o mare tarantula. Copaci seculari imbracati de liane parazit si umezeala. Cu totul diferit fata de padurile noastre. Frumos.
Dar ce poze poate face telefonul meu prin acest lentila acestui telescop, wow!
Dupa tur luam pranzul la Raíces Restaurant, in cadrul rezervatiei. Mananci bine, te simti bine!
Te transformi in Superman.
Fiecare dintre noi sare in sus ca un copil, stiind ca vom zbura deasupra junglei.
Selvatura Park ofera cea mai inalta si mai lunga tiroliana din Monteverde. Traversam 13 cabluri, 8 poduri suspendate, lungi intre 70 si 150m, toate ne fascineaza. Fiecare pod are o latime de 5 metri si are o capacitate de maxim 80 de persoane. Acesta este cel mai lung, mai sigur si mai puternic sistem de poduri din Costa Rica.
Cel mai lung cablu are 1 km si te face sa zbori deasupra junglei exact ca Superman. Privelistea m-a facut sa urlu de bucurie!!! UUUUU Ajungi pe partea cealalta unde nu poti sa exclami decat: Ce tare!
Acesta este filmul in care eu imi iau zborul spre jungla! IUHUUUU
Am gasit pe net un film ce cuprinde mai bine peisajul dar e multa ceata in jur. Noi am prin o zi senina, cu o priveliste de toata frumusetea! This made my trip!
Dupa ce am zburat, hai sa mai si mergem pe niste poduri, ajungem la un Tarzan swing, ne balansam pe funie, trecem mai departe.
Apoi vizitam o frumoasa gradina cu peste 50 de specii diferite de fluturi de la altitudini si clime diferite gasite in intreaga Costa Rica. Uite ca facem poze cu un Morpho Peleides albastru.
Parasim gradina si ne continuam programul zilei.
Ne cazam la El Establo Hotel. Elegant, dar rece. Ma ia un fior pe sira spinarii in drum spre camera. Era un hol lung cu camere doar pe partea dreapta, ca toate sa aiba vedere catre padurea tropicala. Acel culoar lung si de piatra dadea senzatia de innchisoare, Doamne Iarta-ma!
Aici suntem primiti cu o surpiza. Copiii din zona ne pregatesc un dans traditional. Ne distram in tico style. Pura Vida! Ei danseaza cat au in program, apoi dansam si noi, cam stangaci si cam obositi, dupa aventura pe cea mai lunga tiroliana!
El Establo este situat pe o colina, cu vedere spre o vale frumoasa. Dimineata si seara totul e imbracat in ceata. Inainte de cina colegul jurnalist ne ia un interviu pe care sa il foloseasca la filmul de prezentare al infotripului. Ne exprimam impresiile, incantati ca vizitam acest loc atat de viu, cu oameni atat de frumosi. Multumim pentru ospitalitate si profesionalism.
Day 9: 13 may 2019
Dupa micul dejun ne intreptam spre zona de sud, Manuel Antonio.
Imi place foarte mult cum cei din Costa Rica organizeaza transferurile. Compania Interbus preia turistii de la anumite hoteluri si ii lasa la alte hoteluri din alte zone. Practic pe noi ne-au preluat de la El Establo hotel din Monteverde si ne-au lasat la hotel Parador, in Manuel Antonio. O simpla rezervare online si gata. Ne serveam cafeaua la micul dejun in asteptarea transferului. A intrat un sofer dragut si ne-a strigat. L-am recunoscut dupa tricoul cu logo-ul Interbus, ne-a ajutat cu bagajele si am pornit. Elegant si la timp. In bus mai erau si alti turisti, avand aceeasi destinatie. Avem drum lung pana la Manuel Antonio, 190 km, numai bine un pui de somn dupa micul dejun.
Pe drum se face un popas la un magazin de suveniruri, ce avea si o mica braserie.
As fi vrut sa cumpar un tablou, dar ce, m-am putut hotari in 10 minute? Tot cana e mai practica.
Busul ne lasa la Parador Resort and Spa 5*, cel mai bun resort din zona Manuel Antonio. Chiar la intrarea in receptie ma intampina o soparla, parea stapana resortului. Foarte inspirati, cei de la hotel i-am cosntruit o locuita lui Pedro, soparla casei. S-a speriat cand m-am apropiat si a intrat repede in groapa special amenajata in marginea trotuarului. Cool, nu? Luxury nu doar pentru clienti, ci si pentru fauna locala.
Rezervasem o camera dubla standard in regim single, dar pentru ca managerul ma cunostea de la ITB Berlin mi-a facut o surpriza. Am primit un vista master suite de 180 mp, cu vedere panoramica la Oceanul Pacific si la Parcul National Manuel Antonio. Am un balcon mare cu jacuzzi, cu toate facilitatile de lux. Prea frumos! Am totusi o observatie! Hotelul a fost la momentul constructiei cel mai cel de pe coasta insa acum da semne de oboseala. Pe mobila se vede patina timpului, desi ultima renovare este din 2011. Dar hai sa nu fiu rea, ca tocmai am primit un up-grade!
Multumesc si bag in traista! Cum ar zice mamaia…
Dar eu sunt una singura, ce sa fac in ditamai suite-ul? Sa ma bucur de el, nu? Oh, da! Uite ca am in camera un tablou ca cele pe care tocmai le vazusem la magazinul de suveniruri. Ies pe balcon, ma uit in jur, mananc fructele de pe platoul de bun venit si ma schimb. Colegii vor sa mergem la plaja.
Imi pun costumul de baie si ies cu grupul la plaja retrasa, Playa Biezanz. Doar ca plaja nu e chiar aproape. Trebuie sa iesim din resort pe strada, sa mergem un pic, sa gasim o carare ce ne duce spre o plaja salbatica. Terenul e accidentat, cu pietris, nu poti merge descult. Plaja era goala, pentru ca majoritatea prefera comfortul piscinei infinity, cu priveliste minunata si barmanul aproape.
Apa era departe, mareea lucrase in avantajul nostru. Ne jucam, ne udam, se lasa noaptea.
Day 10: 14 may 2019
Micul dejun la Parador hotel este o incantare.
Astazi vom trai aventura, nu gluma! Ni se promite ca experienta Superman va fi depasita. E pentru prima data cand fac rafting. Nu era in planul meu pentru ca mi-e teama de accidente.
Adriano, managerul Iguana – partenerul nostru pentru zona Quepos – Manuel Antonio, are o echipa foarte buna de ghizi specializati pe activitati de apa. Mi-a promis ca daca aleg Savegre River Rafting va fi un program usor, in care vin pana si copii. Ei, asa da! la nivel de incepatori ma bag si eu.
Zis si facut. Dimineata vine transferul si ne duce pana la sediul Iguana, unde ne asteptacamionul de pasageri, incarcat cu toate cele necesare aventurii. Ne echipam corespunzator pornim la drum. Pe drum admiram pe stanga / dreapta culturi de palmieri. Ajungem intr-un mic in sat „Silencio”, cu case ce au acoperisurile din paie.. Era un aer asa de curat, si chiar era liniste! Se stie ca fluturii nu apar in zone poluate, ca nu traiesc. Aici era o natura nealterata, vie. Pana si telefonul meu era indragostit de acest fluture, ca i-a facut o poza perfecta. Bem un suc natural si mai mergem foarte putin pana la raul Savegre.
Aceasta zi aventuroasa, plina de fun, vine cu provocare: cum sa inghitim apa fara sa ne rasturnam din barca. ENJOY!
Pana sa inghit apa, cum e sa raman fara telefon? Simplu!
Eram in camion si voiam sa fac un film de sus. Asa ca am pus telefonul in selfie stick si l-am scor pe geam, deasupra cabinei. Am filmat cateva unghiuri dar la un moment dat soferul a luat o curba si o creanga rebela mi-a smuls telefonul din stick si l-a aruncat peste camion. Pe camion erau legate barcile… STOOOP!!
Un baiat se urca pe camion, nu vede telefonul, dar il vad eu, era pe jos, in urma camionului. Ma gandeam cu groaza: e facut zob, a zborat peste camion, s-a zdrobit de pietris. Vai, vai, pozele mele. Maine se termina vacanta si eu raman fara nici o poza! Il culeg de pe jos, il sterg frumos de tricou, avea doar o singura zgaraietura, mica, pe un colt. Era intact, functional. Doamne! Ce bine!
Let’s go! Let the fun begin!
Ajungem pe malul raului, ne suim in 2 barci de cate 6 persoane. Ghizii ne invata sa vaslim, ca nu stiam sa ne sincronizam. Mai razand, mai gresind, o luam din loc, practic ne duce raul la vale. Ii salutam pe ceilati din barca ce o luase inainte. Cand toti ridicam vaslele e semn ca ceilalti sa ne astepte. Radeam si ne distram copios, ca nu stiam ce ne asteapta.
Dar la prima cotitura, luam prima-nghititura! Na, ca facem poezie.
Barcagiul ne spunea aici: FORWARD!
Cu toata puterea vasliti inainte! Si noi da, fiecare cum putea, o vasla in apa, una in aer, chicoteam si ne redresam. La unele coturi raul era mai involburat si ne lua pe sus. FUN!
Aici stiam ca vom inghiti apa! Uite suntem, uite nu mai suntem! Am intrat la apa! Uite na, ca n-am murit! PURA VIDA!
Ne oprim din vaslit cand ajungem la un mal unde ne asteapta o parte din echipaj. Coboram din barci si mergem cativa pasi pe jos pana ajunge la o cascada superba! Eram obositi, uzi fleasca, dar atat de bucurosi! Aveam nevoie de putina odihna, ca azi am lucrat muschi pe care nu stiam ca ii am… eu, cea anti-sport.
O supriza foarte frumoasa ne asteapta aici. Baietii ne-au pregatit felii de pepene rosu, ananas, apa de baut. Cat ne relaxam putin vedem egrete, cormorani si alte specii protejate.
Asta da aventura! Pura Vida!
Felicitari echipei de barcagii, toate aprecierile noastre se indreapta catre Iguana Tours, partenerii nostri de incredere pentru orice activitate outdoors in zona Manuel Antonio / Quepos.
Gama de servicii in turism este larga in zona MANUEL ANTONIO, de exemplu: Mangrove Ecologic Boat sau Kayak Tour, Drumetii ghidate, Kayaking River, Snorkeling Coral Reef, Tururi ecologice de canopy, etc. De la vestita plaja Manuel Antonio la Herradura, Los Sueños, Jaco, Dominical si Costa Ballena, sunt foarte multe excursii de o zi, sa te tot bucuri. Nu ratati Parque Nacional Corcovado pentru o experienta de neuitat – e o bijuterie a sistemului Parcului National din Costa Rica. Era pe lista mea dar nu am mai apucat sa ajung acolo.
Ne intoarcem spre micul sat „Silencio” pentru un pranz fierbinte „Tico Style” si bauturi racoritoare. Fotograful ne arata in ce ipostaze ne-a surprins. Acum chiar avem de ce rade, suntem caraghiosi, dar fericiti.
Revenim la Parador Hotel, in Manuel Antonio.
Patul din apartamentul meu nu cred ca a vazut un turist mai obosit ca mine. M-a invaluit in comfort si mi-a oferit un somn profund, cred ca am dormit vreo 2 ore … ce bine e sa dormi, dar ce bine e sa te trezesti cu asa priveliste! Era deja inturneric afara.
Vai vai! Trebuie sa cobor la cina. De fapt Adriano ne invitase la un alt hotel pentru cina. Acolo erau cazati agenti de turism din Canada si America, participam la o reuniune a agentilor de turism „world wide”. Hai, Dana, la treaba cu tine! Ma imbrac frumos si cobor in receptie. Colegii mei erau deja la un pahar de vorba. Vine busul si ne duce la Los Altos Resort 4*.
Los Altos Resort 4* este mai mult recomandat familiilor pentru ca e de fapt un aparthotel. Are doar apartamente cu 1, 2, 3 dormitoare, foarte mari, luxoase. Mie mi s-a parut destul de rece, evea peretii foarte grosi, imi era frig inauntru. Restaurantul foarte bun, serviciile ok. Insa eu as alege ceva mai cochet, mai mic.
La cina ne imprietenim cu americanii. Cum sa plecam la culcare? Hai in oras! Mergem grupati sa vedem orasul Quepos, cel mai apropiat de Manuel Antonio. Portul este foarte frumos, cu multe yahturi elegante. Cateva restaurante si o promenada, gata plimbarea. Noi, 5 din grupul nostru, ne intoarcem la hotel devreme, restul raman prin port, sa mai petreaca.
Day 11: 15 may 2019
Dupa un mic dejun savuros ne pregatim de un tur de dimineata in Manuel Antonio National Park.
Aici am vazut pentru prima data cum arata un sloth. Se camufleaza foarte usor, sus in copaci. Ghidul avea un telescop bun, fiecare dintre noi ne-am uitat pe rand prin telescoapul Pentax, cu ochiul liber era greu de remarcat. Furnici uriase, insecte, broaste, pasari, soparle, un habitat asa de bogat! Foarte frumoasa abundenta de animale salbatice pe care le observam in habitatul lor natural. Ascultam cântecele diferitelor pasari in timp ce prin binoclu pandim broaste sau insecte.
Avem o ora timp liber la plaja. Plaja e foarte lata, neaglomerata, curata.
Unii se aseaza sub un copac, sa se relazeze la umbra, altii se aseaza cu fundul in apa, sa ii ude mareea, altii vor o plimbare prin nisipul fin de pe o parte pe alta a acestei plaje cu nisip fin si alb.
Parca as vrea sa revin pe aceasta plaja zilnic, macar pentru o saptamana, sa ma incarc energetic, sa ma ude valuri jucause, sa ma usuce soarele bland, sa adorm la umbra unui ficus verde viu, sa fiu una cu natura.
De la plaja ne indreptam spre hotelul Si Como No Resort & Spa 4*, pentru site inspection. Eu il recomand pentru luna de miere. Mi-e tare drag, are un design mai tineresc, mult mai pe gustul meu decat Parador. Acest hotel este inconjurat de o padure tropicala luxurianta, iar in camere nu exista televizor. Ofera transfer gratuit catre plaja din Parcul National Manuel Antonio. Eu il recomand pe acesta impreuna cu Parador si las turistii sa aleaga, pentru ca suntem diferiti si preferintele nu se discuta. Mie imi place!
Revenim la Parador, ne schimbam si servim pranzul. Este ultimul pranz impreuna. Fiecare dintre noi pleaca acasa astazi. Zborul nostru spre Paris este seara tarziu, asa ca mai am timp sa fac o baie in infinity pool. Doamnele din Africa de Sud erau asa de vesele ca nu puteam pleca in camera. Ne-am bucurat inca 2 ore de o companie prietenoasa.
Vine seara, am transfer la San Jose International Airport.
Bucurosi de experienta unei aventuri in aceasta tara mereu verde, plecam din Costa Rica cu o noua perspectiva asupra naturii. Am vazut cum se incurajeaza pastrarea acestui ecosistem ca o comoara nationala pentru generatiile urmatoare.
Un pionier in domeniul sustenabilitatii, Costa Rica este un model pentru intreaga lume. Promovez aceasta destinatie ca noi, turistii romani, sa putem aplica pe viitor, la noi acasa, ceea ce vedem ca functioneaza asa de bine la altii.
Cu aceaste cuvinte mai adaugam o fila cu amintiri in jurnalul de calatorii.
Am mai scris o poveste de viata, din vacanta.
Va invit sa experimentati si voi Costa Rica, sa vedeti totul prin filtrul propriu.
Fiecare relatare e subiectiva, pentru ca fiecare suntem diferiti.
Am increderea ca citind aceasta poveste de viata din vacanta va face pofta de o experienta de neuitat plina de aventuri, la finalul careia sa spuneti „Vreau sa ma intorc”. PURA VIDA!
Eu am spus povestea noastra… Povestea voastra cand incepe?
Va asteptam cu drag sa o planuim impreuna.
Hai cu noi!
Let’s enjoy!
A title
Image Box text
Daniela Berbece
Fondator Enjoy Touring
+40741559352
daniela@enjoytouring.ro