Stiti prea bine ca pasiunea mea sunt calatoriile. Cu cat mai departe cu atat mai mult entuziasm. De data asta nu am fost asa departe, ci chiar foarte aproape de sufletul meu.
Cu mare drag va impartasesc impresiile mele dupa calatoria avuta in Ierusalim si imprejurimi. Pozele sunt facute de mine, va rog sa scuzati calitatea, incerc sa redau ce am simtit acolo.
Era ziua unei prietene ce mult isi dorea sa ajunga la Mormantul Sfant sa se roage in ziua aniversarii sale. Cum fix in acea perioada nu aveam organizat nici un program – circuit de grup, am plecat impreuna cu ea si sotul ei, toti 3, intr-o calatorie spirituala.
Dorinta prietenei mele de a vizita locurile sfinte m-a facut si pe mine sa vreau sa merg. Pana nu de mult aveam convingerea ca pelerinajele sunt de facut la batranete, dupa ce voi fi vazut toata lumea. Insa acum a fost momentul cel mai potrivit. Se pare ca sufletul meu avea nevoie chiar acum de hrana spirituala.
Ca o sincronicitate divina, in acea perioada o maicuta din Ierusalim era in vacanta la familia ei din Romania. Ne-a recomandat sa ne cazam in manastirea romaneasca aflata chiar in cetatatea Ierusalimului.
Emit biletele de avion (Tarom – recomand cu mare drag) si am zburat spre Tel Aviv. Dupa aterizare am luat autobuzul pe ruta Aeroport Tel Aviv – centru Ierusalim. De acolo un taxi pana la Poarta Damascului, pe unde intram in cetate.
Astfel ne-am cazat in cartierul ortodox, la manastire, convietuind cu 2 maicute romance. A fost ca si cum in Maica ce ne-a gazduit am gasit chipul bunicii mele, ce trecuse la cele sfinte chiar cu un an inainte. Semana asa de bine cu mamaia mea, ca am iubit-o instant! Aceeasi atitudine sprintena, privire blanda, vorba aleasa si caldura sufleteasca.
Acum mi s-a facut pielea de gaina, scriind despre acel moment in care Maica ne-a intampinat. Clar, mi-am spus atunci, mamaia e cu noi!
Inca o sincronicitate, pentru ca nu exista coincidente, in perioada sederii noastre la Maica, ea a implinit frumoasa varsta de 70 de ani! Mi-a amintit de ultimele mele aniversari cu mamaia mea , mai ales ultimul tort, cu 89 de ani pe el… Asa ca am mers la patiseria din colt si l-am rugat pe patiser (musulman) sa ne pregateasca un tort. Cum eram in Postul Pastelui trebuia sa fie ceva de post. Asa ca a fost mai mult un chec, decat tort, dar era rotund si invelit in glazura de fistic. A fost delicios! Asa pentru ca o aniversam si pe prietena mea si pe Maica la unison, cu o bucurie amplificata.
Asez langa poza Maicii aniversate Icoana Mantuitorului Iisus MARTIRUL. Mi-a facut cadou aceasta icoana si o pretuiesc foarte mult. Iisus Hristos are o privire patrunzatoare, ma atinge in suflet.
Aceasta icoana nefacuta de om s-a aratat in chip minunat pe zidul chiliei unui staret Samson din Manastirea Aranki din Siberia, cu prevestire, inaintea uciderii a 11.000 de calugari, impreuna cu un arhiereu, de catre comunisti prin anul 1918-1920. Osemintele au fosta gasite ulterior cand se faceau sa paturi pentru closete in lagarul de la Oranki.
E o mare incarcatura in privirea Domnului, credinta a mii de calugari… de fiecare data cand ma uit la aceasta icoana ma cutremur. Este pe perete, la mine acasa.
Introducerea emotionata fiind facuta, va poftesc sa purcedem la plimbare.
Nu imi amintesc exact succesiunea vizitelor insa fiecare are o poveste.
Prima zi.
Iesim in recunoastere.
Iesim din cetate si ne indreptam spre Muntele Maslinilor, care este de fapt o colina in oras. Maslinii sunt batrani si nodurosi. Gradina Ghetsimani, locul mult iubit de Domnul, acolo unde obisnuia sa se roage si unde a fost prins inainte de rastignire, este o gradina mica, ca un mic parc imprejmuit de un gard frumos. Langa gradina este o impresionanta biserica, franciscana.
Peste drum se afla Biserica Sfantului Mormant al Maicii Domnului, foarte frumoasa.
Coboram pe scari sa ajungem in locul bisericii, sapata in stanca. Preotii canta slujba in greaca, rusa si romana. E o incantare sa asistam la aceasta ceremonie. Dupa slujba ni se imparte coliva.
Urmeaza sa vizitam Biserica Înaltarii Domnului la cer – Eleon, Biserica „Tatal nostru”, unde Iisus i-a învatat pe ucenici cum sa se roage, Valea Chedronului, locul Judecatii de apoi si Poarta de Aur, Zidul Plangerii, relicva din Templul cel sfant, Biserica Sfintei Învieri cu Golgota, Muntele Sion – Biserica Adormirii Sfintei Fecioare Maria, Foisorul unde s-a petrecut „Cina cea de taina” si unde Duhul Sfant s-a pogorat peste apostoli, Mormantul Proorocului David.
Maica ne este un ghid documentat, e o adevarata enciclopedie. Foarte putin am retinut din cat de mult a povestit. La fiecare fraza sublinia aspecte religioase si ne facea atenti, ca aceste informatii nu le aflam de oriunde. Locuieste in Ierusalim de 20 de ani si cunoaste tot ce ne relateaza.
Ne indreptam spre Sfantul Mormant, printre magazine de tot felul. Recunosc, sunt putin furata de ideea de shopping, insa Maicuta ma aduce pe drumul cel bun…
E un adevarat spectacol sa stai pe scarile din fata intrarii in mormant si doar sa observi lumea. Turisti singuri de capul lor sau mic grupuri, ficare cautand cel mai bun loc pentru fotografii. Multi cu ghidaj audio, majoritatea asiatici sau americani. In ultimii ani vin din ce in ce mai multi americani.
Turisti americani, africani, europeni, toate natiile Pamantului in acelasi loc, pentru un moment am avut impresia de Babilon. Foarte multi romani, din toate partile auzeam romaneste. Foarte multe grupuri de-ai nostri, parca eram in pelerinaj la Mostele Preacuvioasei Paraschiva…
Am urmarit amuzata acest ghid care isi numara turistii dand „hi 5” cu fiecare. Asa ii bifa si cand erau toti porneau spre urmatorul obiectiv. Mi s-a parut modern, foarte „cool”.
Am avut marea sansa de a ramane in Sfantul Mormant peste noapte, ca o favoare facuta de parintele roman de acolo. Astfel, am putut sa traiesc sentimente minunate de comuniune cu Dumnezeu. Ma rugam la Iisus sa ma ajute sa retin si sa evoc ulterior aceste clipe de o inalta vibratie interioara. Nu speram la acest privilegiu cand am plecat in aceasta calatorie. A devenit o calatorie pentru suflet, o cautare launtrica a credintei mele in Dumnezeu, in Iisus.
In aceasta minunata traire am fost insotita de cele 2 maicute minunate si de prietenii mei. Noaptea a trecut foarte repede. Dimineata cand s-au deschis usile si am vazut Soarele, am avut o alta perceptie asupra zilei, asupra zilelor noastre, ce le datoram intr-u totul lui Dumnezeu.
La intrarea in mormant, imi ridic usor capul spre cupola. E ca si cum un Soare subtil lumineaza continuu asupra noastra.
Pentru orice pelerin care intra în Biserica Învierii, cea mai cutremuratoare experienta este urcusul catre asa-numitul „loc al Capatanii”, care se numeste în ebraica „Golgota”. În spatele Sfintei Mese a fost asezata o cruce mare pe care este reprezentat Hristos rastignit, avandu-i de o parte si de alta pe Nascatoarea de Dumnezeu si pe Sfantul Apostol Ioan. Paraclisul latinilor este, potrivit traditiei, locul pironirii lui Hristos pe Cruce. În partea de est se înalta un altar de argint, în spatele caruia se afla un mozaic ce înfatiseaza aceasta înfricosatoare scena. Intre altarul ortodox si cel latin se poate vedea stanca Golgotei surpata în urma cutremurului care a avut loc în momentul Rastignirii.
In acea noapte am cunoscut o maicuta din Romania, care, noapte de noapte, curata ceara pe care o lasau lumanarile din candelabrele din Sfantul Mormant. Tanara, blanda, de o umilinta exemplara, cu un zambet cald, mi-a spus ca nu e o bucurie mai mare pe Pamant decat sa fii noapte de noapte in Sfantul Mormant, in slujba lui Iisus, a lui Dumnezeu. Facea asta de mai bine de 10 ani… Asa era, emana o fericire aparte, o admiram sincer pentru viata pe care o inchinase Domnului nostru. Mi-a daruit o icoana cu Mormantul Sfant pe care o pastrez la vedere in biblioteca. Mi-a inspirat o mare credinta si puritate.
Dumnezeu sa o binecuvanteze!
Asistam la ritualul de incuiere a SFINTII PORTI, acea scara este foarte foarte veche, ca si usile.
Poarta are o înaltime de peste cinci metri si o latime de peste trei metri. Cele doua canaturi ale portii sunt facute din lemn de chiparos si nuc si sunt întarite pe interior cu placi metalice. Pe cele doua ciocanele circulare ale porti se afla inscriptii în limba araba. Pe cel din dreapta scrie: „Bucura-te de dorinta ta împlinita, pelerinule. Intra în bucuria Domnului, în cerul plin de lumina… maica Bisericilor”. Pe cel din stanga scrie: „Intrati, strainilor, în curtile Domnului, în mormantul vietii, unde se salasluieste harul si se revarsa lumina binecuvantata”.
În timpul noptii, sfanta Poarta ramane incuiata, iar cheile le pastreaza portarii musulmani dintr-o anumita familie care a mostenit acest drept. Reprezentantii fiecarei confesiuni, de fiecare data cand voiesc sa deschida poarta pentru slujbe sau cu alt scop, îl înstiinteaza pe portar. Acesta deschide poarta si o pazeste pana la sfarsitul slujbei, cand o incuie si pleaca. Dar deschiderea si închiderea oficiala a portii Bisericii este un eveniment aparte la care trebuie neaparat sa fie prezent si portarul grec. Dimineata vine si deschide usile, o noua zi incepe.
Odata ramasi in Mormant, fiecare a inceput rugaciunea sa, dialogul interior cu Dumnezeu.
E liniste deplina. Simt comuniunea cu o putere ce ma inglobeaza si ma aduna, eu, cea impartita in foarte multe activitati, acum ma aduc acasa, cobor in sufletul meu si reflectez la viata mea.
Sfantul Mormant si locul unde s-a aflat Sfanta Cruce, sunt punctul in care fiecare pelerin simte ceva, chiar si cel mai putin credincios, aici, in aceste locuri de o inalta vibratie, simte! Eu am simtit o mare apropiere de Dumnezeu, la un nivel profund si plin de recunostinta, pentru tot ce primesc zilnic, prin Gratia lui nesfarsita.
Securitatea la Mormant este foarte stricta si fiecare pelerin are timp sa intre in mormant cateva secunde. Nici nu apuci sa intri sa te asezi in genunchi sa spui o rugaciune, ca imediat esti invitat sa iesi. Cozile sunt foarte lungi si fluxul de persoane e foarte bine controlat.
In cripta Mantuitorului sunt flori proaspete si o icoana cu Invierea. Contemplu si imi dau silinta sa constientizez ca ma aflu in cel mai incarcat loc. Ma rog in sinea mea, in liniste.
Sfantul Mormant era, la început, sapat într-un monolit, asezat în mijlocul unei platforme mari, înconjurat de un zid circular si acoperit de un baldachin sustinut de colane. Forma pe care o are astazi sfantul Baldachin dateaza din 1810, dupa restaurare. Aceasta constructie a înlocuit-o pe cea veche, care fusese distrusa în incendiul din 1808, si mormantul a fost îmbracat cu placi din piatra locala, alba-rosiatica.
Noua usa are ciocanele circulare de argint pe care se afla urmatoarea inscriptie, scrisa cu litere de mici dimensiuni: „Doamne, deschide-ne noua usa milei Tale”
Piatra Ungerii este locul cel mai aglomerat, fiind chiar la intrare, unde zeci de persoane vor sa atinga piatra ce miroase foarte frumos, a mir.
Aspectul pe care îl are astazi, diferit de cel original, se datoreaza lucrarilor de restaurare din anul 1810.
Acest loc de închinare este alcatuit dintr-o piatra naturala care se considera a fi piatra sfintita a ungerii. Aceasta marmura sfintita, în forma de trapez, are o lungime de 5,70 metri si o înaltime de 30 cm. Marmura dinainte, pe care aceasta o înlocuieste, a fost distrusa în timpul incendiului din 1810, cand o coloana a cazut peste ea si a zdrobit-o.
La acest loc de închinare au acces toate cele trei confesiuni: ortodocsii, latinii si armenii. Cele sase sfesnice aflate, în grup de cate trei, de o parte si de alta a Pietrei ungerii apartin celor trei confesiuni, cate doua de fiecare. Dintre cele opt candele atarnate deasupra sfantului loc de închinare, patru apartin ortodocsilor, doua armenilor si cate una latinilor si coptilor.
Fiecare pelerin isi atinge mainile de piatra sfanta, sau o haina, sau un obiect religios pe care apoi sa il poarte asupra sa ca talisman. Unii atingeau iconite sau haine ca sa le aduca vindecare de boala sau rezolvare de probleme. Chiar si fara sa fii in nevoie, acest loc invita la interiorizare si rugaciune.
O noua zi.
Inchiriem o masina si iesim din oras, spre Bethleem.
Vizitam Biserica Nasterii Domnului Iisus Hristos in Bethleem. Slujba de dimineata este oficiata in Sfanta Pestera. Coboram scarile si asistam putin la slujba, dar intelegem limba pentru ca e in greaca. Locul este foarte stramt si nu avem voie sa facem poze.
Ce m-a socat este faptul ca acolo citea din Evanghelie o femeie!!!
Continuam spre Raul Iordan, locul Botezului Domnului.
Mi-au placut foarte mult un grup de asiatici. Erau parca in cantonament sportiv, tineri si foarte galagioci. Nu m-am putut abtine sa nu ii fac poza ghidului lor, ce avea un tricou fain. Majoritatea din grup au cumparat cate un tricou alb si un prosop ca sa intre in Iordan „sa se boteze” simbolic, evident. Pentru ei era „cool”.
Am coborat treptele in rau si am iesit repede, era apa rece. In plus, eu sunt deja botezata 😊
Un baiat de culoare, nu mi-am permis sa il abordez, era foarte interiorizat in rugaciunea lui, si statea de minunte bune in apa. Parea ca are o traire autentica. Recunosc, eu am fost mai superficiala, nu rezist bine la frig…
Continuam spre Ierihon, pe malul vestic al raului Iordan, la cca 15 km de Marea Moarta. Situat la cca 250 m sub nivelul marii, Ierihonul este si orasul cu cea mai joasa altitudine din lume.
Versantul abrupt care strajuieste Ierihonul la vest este Muntele Ispitirii lui Iisus. Este locul în care Mantuitorul Iisus Hristos s-a retras si a postit 40 de zile, unde diavolul ar fi aruncat doua dintre cele trei ispitiri, si anume: ispita adresata trupului, prin cerinta de a transforma pietrele in paini, si ispita adresata setei de slava si putere lumeasca, prin cerinta de a i se inchina. Ispitirea cu slava si puterea lumeasca este cea de-a treia ispitire, petrecuta „pe un munte inalt”, adica undeva mai sus de actuala manastire. Si raspunzand, Iisus i-a zis: „Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau”.
La mijlocul muntelui, pe peretele aspru de stanca rosiatica, la o altitudine de 350 de metri, se înalta Manastirea ortodoxa „a ispitirii Mantuitorului”, închinata Buneivestiri. E frumoasa.
Iesim pe balcon si facem cateva poze panoramice.
Apoi vizitam Biserica Sfintei Ecaterina, Pestera Fericitului Ieronim, cel care a tradus pentru întaia oara Sfanta Scriptura; in continuare spre BET SAHOUR ( Satul pastorilor, unde s-au auzit cantarile îngerilor în noaptea nasterii); Continuam in Pustiul Iudeii (chiar e pustiu, cat vezi cu ochii) si ne oprim cate putin la Manastirile din desert Sf Teodosie cel Mare si Sf Sava cel sfintit-acolo unde stareta este numai Maica Domnului. La Sf. Sava femeile nu au voie sa intre.
Ajungem la Asezamantul Romanesc, in forma de manastire-cetate cu biserica în mijloc, cu mai multe maici care slujesc aici, gata sa primeasca astazi sute de pelerini în conditii bune de cazare si masa.
Pe locul unde a fost casa lui Zaheu, în care a cinat Mantuitorul si unde s-a produs convertirea lui Zaheu, s-a construit o biserica copta ortodoxa. Biserica „Dudul lui Zaheu”, unde suntem primiti de parintele roman, vesel si ospitalier, ne-am simtit ca intr-o manastire din Bucovina. Cumparam lumanari, ne inchinam si pornim mai departe. Dudul este ocrotit intr-o rama de de sticla.
O noua zi.
La plimbare prin cetate.
Cetatea in sine e un spectacol.
Dintr-o parte a strazii vine o procesiune de franciscani, din partea cealalta catolici, din partea asta venim noi, ortodocsii. In intersectie fiecare trece pe langa celalalt, cu respect pentru cultul din care face parte. Politia cu miltraliera pe umar la fiecare pas. Noi nu am avut voie sa trecem in cartierul arab sau cel musulman, acele stradute erau flancate de autoritati.
Maica ne insoteste pe Drumul Crucii, povestind in amanunt despre fiecare loc.
La plimbare pe stradute ajungem si la zidul de West. Mare coada, multi chinezi, am urcat pe o parte laterala ca sa vedem intr-o curte interioara, mare si plina de turisti. Imi iau o inghetata, delicioasa!
Continuam cu magazinele de condimente, dulciuri si alte delicatese. Munti de dulce si culoare.
O piata ca un curcubeu, numai bun, pe gustul meu!
Am cautat mult Scaldatoarea Videzda, se spune ca daca te speli cu apa din acest loc te vindeci de tot si toate. Acesta este destul de ocultat, in curtea unei biserici. Se coboara parca intr-o cripta, pe o scara de metal, pana la bazinul cu apa miraculoasa. Acolo mai erau cativa curiosi. Macii de pe versant arata ca odata era o mare gradina aici, ca putul era respectat.
O noua zi
Le insotim pe maicute intr-o vizita la surorile de la manastirea ruseasca.
Ce domeniu larg si frumos!
Am stat la povesti cu maicile, ne-au aratat atelierul in care brodau vesminte pentru preoti, unde isi duceau traiul zilnic, in armonie si smerenie. Cumparam lumanari, mir, iconite si alte lucruri bisericesti sa ducem acasa drept suveniruri pentru prieteni. Astfel sprijinim si noi activitatea manastirii. Petrecem toata ziua aici, ce bine este!
Le-am admirat gradina si mai ales masa de pranz. E ADEVARAT! Mancarea cea mai buna e la manastire! Mancare de post, gatita cu multa iubire si servita impreuna.
Ca sa imi merit masa m-am oferit sa ajut la treaba in gradina, am greblat o buna parte, pana am umplut un sac de frunze. Aventura a fost sa duc sacul la gunoi. Tomberonul era peste strada, dupa ce am traversat o intersectie aglomerata 😊 se uitau musulmanii si arabii la mine, cum o fata, tinerica si blonda, face treaba unui barbat, si inca trebuia sa fie unul robust! Pai ce, eu nu pot? Am facut in viata si mai grele, asta e chiar o bucurie! Ce fain e sa vezi gradina curata, cu flori si iarba verde! Paradisul pe Pamant! Viata, culoare, incantare!
In drum spre casa ne oprim la biserica ce gazduieste locul nasterii Maicii Domnului coboram niste scari. E rece si ingust. Criptele sunt sapate in stanca. Se coboara parca in spirala si pe mine nu m-a inspirat sa zabovesc prea mult.
Ajungem la casa noastra, manastirea noastra din cetate. E ultima seara cu maicutele. Bem un ceai si citim din cartea pe care Maica a tradus-o din greaca veche. Cartea cuprinde poezii superbe, inchinate Maicii Domnului.
Incheiem cu bucurie aceasta vizita, pentru ca ne-am simtit ca in vizita la mamaia mea. Ne-au primit maicutele cu inima deschisa si am fost o familie. Pastrez o mare dragoste pentru acele maicute si pentru cum fac din casa lor Casa Domnului pentru fiecare pelerin ce le trece pragul.
Am toata increderea ca voi reveni pe aceste meleaguri.
Si sigur voi fi insotita de mai multi prieteni.
Va invit sa experimentati si voi Tara Sfanta si sa vedeti totul prin filtrul propriu. E ceea ce spun de fiecare data turistilor mei cand ma intreaba: dar tu ce imi recomanzi? Acolo sau acolo? Tie ce ti-a placut mai mult? Le raspund de fiecare data: Din punctul meu de vedere va recomand X, dar asta a fost experienta mea, asa cum eu am putut sa percep si sa ma bucur de ea.
Va recomand mergeti si sa vedeti cu ochii vostri.
Fiecare relatare e subiectiva, pentru ca fiecare suntem diferiti.
Pentru mine, in Ierusalim, cea mai emotionanta si profunda traire a fost la Mormantul Sfant, cand am simtit energia divina. Coplesitor! Si asta nu se poate suprinde in nici o fotografie!
Eu am spus povestea noastra..
Povestea voastra cand incepe?
Va asteptam cu drag sa o planuim impreuna.
Hai cu noi!
Let’s enjoy!
A title
Image Box text
Daniela Berbece
Fondator Enjoy Touring
+40741559352
daniela@enjoytouring.ro