MahaShivaratri – Rishikesh • International Yoga Festival • Holi Colour Festival – Vrindavan • Taj Mahal – Agra
Stiti prea bine ca pasiunea mea sunt calatoriile. Cu cat mai departe cu atat mai mult entuziasm. De data asta nu am fost asa departe, ci chiar foarte aproape de sufletul meu.
Cu mare drag va impartasesc impresiile mele dupa calatoria avuta in Rishikesh, pe malul Gangelui.
Pozele sunt facute de mine, va rog sa scuzati calitatea, incerc sa redau ce am simtit acolo.
Cum a aparut ideea?
Cum a aparut ideea?Am primit o invitatie. Pentru ca anul trecut am fost la Kumbh Mela in tabara lui Guruji, (va invit sa cititi Povestea noastra de la Mubh Mela) acesta mi-a facut invitatia de a veni la Rishikesh, pentru ca aici va sarbatori MahaShivaratri in 21 februarie 2020. El, impreuna cu mai multi devotees vor fi pe malul Gangelui in aceasta noapte foarte importanta si ar fi bucuros daca si eu as putea beneficia de gratia lui Shiva. M-am gandit bine si am zis da. Asta pentru ca imediat in perioada 1-17 martie se desfasoara Festivalul International de Yoga, tot in Rishikesh. Apoi 9-10 martie este Holi Festival, foarte renumit in India pentru culori. Cu un singur zbor si 3 saptamani de vacanta pot sa ma bucur de toate aceste evenimente.
Va povestesc experienta noastra pas cu pas.
Am plecat din Bucuresti fost insotita de 2 prieteni buni, Dan si sotia lui Adriana, care voiau sa il cunosca pe Guruji (dupa ce le povestisem despre experienta avuta la Kumbh Mela anul trecut) si sa asiste la ritualurile religioase pe care acesta le sustine. Afinitatile spirituale ne-au adus impreuna in aceste momente de o mare incarcatura energetica.
Locul de intalnire a tuturor invitatilor a fost la Haridwar, la 25 km de Rishikesh. In acest orasel Guruji are un ashram unde am dormit prima noapte. Fiecare dintre devotees au sosit pe rand, pana seara tarziu. A doua zi dimineata am plecat cu totii spre Rishikesh, unde urma sa ne bucuram de MahaShivaratri. Prima seara a fost de acomodare. La sosire am fost intampinati cu biscuiti si masala chai, cina urma a fie servita cand se aduna toata lumea. Asa ca am avut timp sa ne odihnim. Aici reintalnesc o familie foarte draga, pe care am cunoscut-o anul trecut la Kumbh mela. Acum am avut timp sa ne imprietenim si mai bine, ca eram vecini de camera. I-am integrat si pe prietenii mei. Peripetia incepe a doua zi, cand trebuie sa ajungem in Rishikesh. Cu multe bagaje, avem de parcurs 25 km, cu tuc-tuc-urile! Da, chiar asa! Un tuc-tuc avea remorca, acolo s-au pus mai multe bagaje, iar noi ne-am suit cate 6 persoane in cate un tuc-tuc. Ce distractie, ce misto! Vorba celor de la Bere Gratis…
Prietenii mei sunt pentru prima data in India. Au resimtit socul zgomotului si al traficului haotic. Pe acelasi drum circulau scootere, tuc-tuc-uri, tractoare, camioane, autobuze, vaci, pietoni, maimute (foarte agresive!) fara nici o regula, claxoanele zbarnaiau iar noi faceam haz de necaz: Welcome to India!
De la aeroport la ashramul din Haridwar rezervasem un private taxi, comod, Toyota SUV, ca sa avem loc de bagaje. Acum facusem pasul de la un luxury transfer la un local traditional transfer. Gropi, mult praf si galagie! Cred ca cea mai mare poluare fonica e in India, ba nu, si in Hanoi am avut parte de asta 😊 Fetele cu care eram in tuc-tuc radeau de noi, ca suntem sensibili, si ne incurajau ca totul va fi bine, ca ajungem repede. Ha! Dupa 2 ore si mai bine ajungem in Rishikesh, ca a trebuit sa trecem de “traffic jam”. In India stii cand pleci dar nu stii niciodata cand ajungi. Ei nu au notiunea de punctualitate, nu se grabesc niciodata si nu respecta orele pe care chiar ei le agreaza. Ei, aici incepe frumusetea. Pentru ca se lucra la drum, nu se putea ajunge cu tuc-tuc-ul pana la piciorul podului pietonal pe care trebuia sa il traversam sa ajungem la ashramul unde urma sa ne cazam. Asa ca negociem cu niste carausi, ce aveau un fel de carucioare mari pe care le trageau manual dupa ei, grea treaba! Eu si prietenii mei platim 400 de rupii ca 2 carausi sa ne duca bagajele pana la ashram. Minunat! Noi aveam acum doar rucsacul in spate, puteam traversa lejer podul pietonal Ram Jhula ce facea legatura cu partea unde toata lumea voia sa ajunga de fapt. Pe podul lung de 230 m, construit in 1986, sunt pietoni, carucioare, scootere, selfies 😊 Traversam podul, trecem de Ghatul Triveni printre localnici si turisti ca sa ajungem intr-un final la ashramul unde vom locui cateva zile. Nu aveam astepari de la acest loc, pentru ca ce vazusem pana acum era foarte modest insa ajungem la un fel de hotel, cu 4 cladiri intr-o curte mare, frumoasa, cu 2 ofiteri la poarta. Guruji ne face introducerea si fiecare primeste camera aferenta. Noi primim un apartament cu 2 dormitoare, baie prorie, ce camera mare am! Si balcon cu vedere spre Gange. Wow! Pot sa vad apusul de soare de pe balcon! Ce poate fi mai frumos? Pure luxury!!! Suntem mai departe de centru, e o liniste si o pace! Se aude susurul apei si zarim cateva persoane ce se plimba de-a lungul albiei, scaldandu-si gleznele in rau. Ne desfacem bagajele, ne instalam si repede vream sa iesim la o plimbare langa ashram, pentru ca fix in fata portii era GANGA! Si obiectivul serii era sa facem o prima baie in Gange.
Am observat un lucru foarte important pentru indieni. Femeile faceau baie separat de barbati, chiar daca acum era doar asa, pana la genunchi. Ne-am grupat femeile in stanga si barbatii in dreapta, la cativa metri distranta.
L-am rugat pe Dan sa ne faca o poza de grup la cateva dintre femeile care ne adunasem deja sa admiram apusul de soare oglindit in apa curate a Gangelui. Nu am vazut nici cel mai mic gunoi in apa. Apa era foarte curata, limpede!! Povestile cum ca Gangele e poluat si plin de gunoie nu stiu unde s-or fi nascut. Cred ca mai in sud. Aici suntem in nord, foarte aprope de izvorul acestui rau sfant, unde ne-am putut bucura de toata frumusetea acestuia.
Seara se incheie pe malul raului, la un picnic. Voie buna! Fata ce sta in picioare, cu un par asa de frumos si bogat, ne spune ca urmeaza sa se marite si ne face invitatia ca pe Dupa o zi pe drum si agitatia aferenta asezar prilie sa venim la nunta in Delhi. Apoi va pleca in SUA cu sotul ei, unde au amundoi contracte de munca in IT. Fata desteapta! Mi-a placut de ea! La doar 25 de ani sa plece amundoi in SUA, mare soc pentru parinti, dar totodata si o mare mandrie. Parintii ei erau cu noi in ashram, oameni foarte buni, se vedea ca au stare, ca au inviestit in educatia fetei.
Ne retragem fiecare la camerele noastre.
Guruji era oricum ocupat cu alti musafiri ce venisera din alte orase, se asigura ca fiecare sa beneficieze de comfortul necesar. Nu ne-a simtit lipsa cat noi ne distram pe malul raului.
Cine este Maa Ganga?
Maa inseamna mama, Ganga e numele sancrit al Gangelui. Maa Ganga este raul sfant, respectat de mii de ani. Legenda spune ca erau vremuri de grea seceta si Pamantul nu mai avea vegetatie, lumea si animalele erau in pericol de disparitie. Semizeii l-au implorat pe Shiva sa o trimita pe Ganga pe Pamant, sa hraneasca pasunile si padurile, viata sa revina la normal. Dar atunci Ganga intreaba: va putea Pamantul sa sustina puterea mea? Voluptatea raului era un pericol, putea sa inunde tot. Atunci Shiva, stapanul universului si zeu suprem, a hotarat ca Ganga va curge din parul sau. Si-a despletit cateva fire si Ganga a inceput sa curga lin din parul lui Shiva spre Pamant. Shiva i-a promis mamei Ganga atunci ca nici un gunoi nu o va putea vreodata impurifica. Fluxul acestui rau binecuvantat a readus la viata Pamantul si puritatea apei a ramas dovada sfinteniei.
Cine este Guruji?
Guruji este Aghori. Swami inseamna stapan, iar Guru inseamna maestru spiritual in limba sanscrita. „Ji”pus dupa Guru sau dupa Swami, gen Guruji sau Swamiji aduce apelarii acestuia o inalta forma de respect. Ghor inseamna imposibil pe cand Aghor inseamna ca totul este posibil. Aghori = Shiva, toata puterea lui Dumnezeu este in mainile acestui Aghori, care detine puteri paranormale. In ayurveda, “guru” arata o calitate subtila de “greu”, deci sfaturile inspiratoare ale maestrului au “greutate” in ghidarea discipolilor spre evolutia spirituala. Sadhu inseamna intelept, in limba sanscrita. Sadhu-sii renunta la lumea materiala si sacrifica totul de dragul adevarului. Traiesc izolat si sunt imbracati in cenusa si fac ritualuri pe locurile de incinerare, au o legatura speciala cu moartea. Cenusa le aminteste ca acest corp este muritor, doar sufletul este vesnic.
Aghori este octava superioara a lui sadhu, iar in India mai sunt acum foarte putini Aghori autentici, care au practici secrete si foarte puternice. Guruji este presedintele acestor sadhu, am vazut cat este de respectat de acestia, cand am participat la ceremoniile din cadrul Kumbh Mela.
„All sadhu people are my army, they all know my power” mi-a raspuns cand l-am intrebat de ce i se inchinau toti.
Guruji este un Aghori autentic, dar adaptat vremurilor moderne. Are Iphone si jeep, nu ii place insa publicitatea. Spune ca cine trebuie sa ajunga la el ajunge trimis de Shiva si ca nu are nevoie de ”marketing”. Si parca i-as da dreptate. Eu am ajuns prima data in tabara lui de la Kumbh Mela la invitatia unei cliente, care ajunsese acolo printr-un yoghin din Grecia.. si tot asa, din gura in gura! Clar este ca daca e pentru tine sa il cunosti il vei cunoaste. Vorbindu-le prietenilor mei despre calitatile lui de „vindecator” si de felul lui atat de diferit, le-am facut pofta de India. Acum suntem musafiri, el spune ca suntem devotees, ca toti ceilalti prezenti in ashramul sau.
Cine este Shiva? Ce inseamna ShivaRatri? Dar MahaShivaRatri?
La toate aceste intrebari ne raspunde Guruji, in dimineata de 21 februarie, ziua de MAHASHIVARATRI.
Cine este SHIVA?
Cine este SHIVA?SHIVA mentionat in Veda inseamna „cel ce nu este”, supremul zeu, stapanul lumii, pura constiinta. SHIVA este denumirea lui Dumnezeu, el face parte din trinitatea divina, alaturi de BRAHMA (creatorul lumii) si VISHNU (sustinatorul lumii). SHIVA distruge pe cei rai si tot ceea ce este limitat, impur, efemer. In aspectul benefic el daruieste gratie infinita adoratorilor sai, ce mediteaza la purul adevar. Semiluna de pe capul lui SHIVA simbolizeaza constiinta fiintelor umane. Fluviul Gange (Maa Ganga) cade din Cer pe capul lui SHIVA, se prelinge apoi prin parul sau pana pe Pamant, simbolizand misterioasa forta a vietii universale. Desi SHIVA are totul, El poarta mereu cu sine, vasul de cersit, pentru a ne reaminti ca orice gen de posesivitate sau de atasament este un obstacol pe calea progresului spiritual. SHIVA este complet detasat de orice, si prin aceasta El a devenit incarnarea eterna a Supremei Gratii Divine. Tridentul lui SHIVA este simbolul trecutului, prezentului si viitorului (cele trei aspecte ale timpului).
Ce insemana SHIVARATRI?
SHIVARATRI este o zi foarte favorabila din punct de vedere spiritual. Este cea de-a 14-a zi a ciclului lunar, momentul când Luna este aproape cu totul ascunsa, iar Soarele se afla atunci in semnul Varsatorului, intr-un aspect profund benefic in relatia sa cu luna. Aceasta noapte e sarbatorita lunar. Maha Shivaratri este o data pe an, in februarie sau martie, data se schimba de la un an la altul in functie de ciclul lunar.
Mintea omului este intim asociata cu Luna. Momentul de Luna Noua reduce fluctuatiile mintii si acestea pot fi mai usor controlate prin disciplina spirituala. De SHIVARATRI e necesara focalizarea intensa a atentiei asupra comuniunii cu Dumnezeu.
Ce insemana MAHASHIVARATRI?
MAHASHIVARATRI este cea mai sfânta noapte a anului in India. Daca SHIVARATRI inseamna „noaptea lui Shiva” sau „noaptea revarsarii Gratiei Divine”, MAHASHIVARATRI inseamna cea mai importanta noapte dintre dintre toate cele 12 Shivaratri de peste an. In aceasta noapte, cel care va cere cu credinta si umilinta gratia lui Shiva, sigur o va primi.
In ceasta noapte misterioasa de MAHASHIVARATRI, profund sacra, yoghinii il invoca pe SHIVA din toata inima. Este un moment deosebit de favorabil pentru a simti plenar prezenta tainica si izbavitoare a lui Dumnezeu care se manifesta, prin SHIVA.
Mai ales in noaptea de MAHASHIVARATRI ar trebui sa ne orientam catre Dumnezeu, constiinta noastra va fi astfel profund si rapid transformata, chiar daca, pâna atunci, nu am fost capabili sa atingem o inalta stare de constiinta. E bine sa fim cât mai fericiti in noaptea de MAHASHIVARATRI. Sa uitam, deci, complet in aceasta noapte grijile care sunt inerente vietii, precum si toate suferintele trecute sau prezente. Daca vom posti, aceasta ne va ajuta foarte mult sa simtim in meditatie comuniunea cu SHIVA cel omniprezent.
Astazi se sarbatoreste nunta dintre Shiva si consoarta lui, Parvati. Fetele care vor sa se marite ii cer lui Shiva sotul potrivit iar sotiile se roaga sa aiba in continuare casnicii armonioase. Legenda spune ca Shiva a promis femeilor ca le va indeplini orice dorinta daca tin post si fac puja in fiecare si de luni (ziua lui Shiva) timp de 16 saptamani. Astfel, multe fete de maritat fac acest tapas timp de 16 zile de luni, rugandu-l pe Shiva sa le aduca sotul potrivit, sa aiba o casnicie durabila si fericita.
Practic astazi e sarbatoarea uniunii dintre femeie si barbat, dintre Soare si Luna.
Cum sarbatorim noi noaptea de MAHASHIVARATRI?
21-22 februarie 2020
De dimineata Guruji ne recomanda sa postim toata ziua de Mahashivaratri. Nu ne obliga, dar fiecare isi doreste sa fie pregatit pentru momentul de la noapte. Daca vrem si putem, ne sfatuieste sa pastram mental tacerea, care ne va ajuta sa realizam meditatia cu mantra lui SHIVA: Om Namah Shivaya (Ma inclin in fata lui Shiva). Aici este un link spre aceasta mantra Om Namah Shivaya cantata de 108 ori. Eu am ascultat-o de pe telefon, in casti, ca sa nu imi fuga mintea. Daca aud o voce ma iau dupa ea si cant si eu, simt suport, imi e mult mai usor decat daca as sta singura intr-o camera meditand. Mintea mea e inca destul de rebela, alearga zglobie…
Astazi suntem liberi, sa facem ce dorim. Eu si prietenii mei ramanem in camera o vreme, sa ne odihnim, sa putem rezista la noapte. Ascult in casti mantra, mai citesc, mai atipesc. Relax! Apoi ne alaturam celor ce fac hata yoga, cateva asane ne fac bine trupului dar ne si relaxeaza mintea.
Guruji este ocupat cu pregatirile ceremoniei, impreuna cu brahmanii ce il vor ajuta.
Diseara la 21.00 incepe.
Toti vom fi imbracati in negru la acest ritual, o indicatie obligatorie, pentru ca in sistemul Aghori sunt niste particularitati, unele chiar secrete.
Trece ziua repede. Noaptea plecam cu totii intr-un loc ales de el anterior, special amenajat pe malul Gangelui, mai departe de centrul orasului, practic in partea opusa locului unde dormim.
Surpriza: il vedem pe Guruji intr-o alta ipostaza, total diferita fata de portocaliul cu care se imbraca de obicei. Este imbracat in negru, elegant, cu bijuterii, practic il manifesta pe Shiva. Ajungem la locul de Puja. Ne ocupam locurile pe jos, pe niste saltelute si asistam cu mare interes la ritualul pe care Guruji il realizeaza impreuna cu 3 brahmani care canta sutre. Eu si prietenii nu intelegem de ce se tot repeta acelasi lucru.
SHIVA LINGAM-ul, ca simbol falic al lui SHIVA, este adorat cateva ore. Ne vine randul la fiecare dintre noi sa turnam pe el lapte, apa, miere, ghee, de mai multe ori. La un moment dat Guruji iese, sa faca o baie in Ganga. Revine, imbracat doar intr-o panza neagra de la brau in jos. Este dat cu cenusa, ca un Aghori ascet, ca acei sadhu pe care ii vazusem la Kumbh Mela. Deodata imi creste interesul, ca parca ma plictisisem deja de acelasi lucru repetitiv. Urmeaza aspecte ale ceremoniei pe care nu le pot dezvalui aici, din respect pentru practica lui spirituala. Oricum, e cu totul altceva! Spre dimineata se termina ritualul, primim binecuvantarea sa si PRASAD, constand din fructe ce in prealabil au fost consacrate lui Shiva. Apoi ne pune la gat si cate o mala (sirag de 108 margele) din seminte de rudraksha. Ne roaga sa le pastram ca sunt incarcate cu momentul sacru de MahaShivaratri, sa le folosim la meditatie sau sa le asezam langa locul de Puja cand ne rugam lui Shiva. Zici Om Namah Shivaya, mai numeri o rudraksha, pana termini mala de 108 rudrakshe. Daca o faci lent, cu interiorizare, poate dura o jumatate de ora. Daca spui repede una dupa alta poti termina si in mai putin 10 minute, asa ca mine 😊
Rudrakshele sunt semintele arborelui Rudraksha (copacul lui Dumnezeu) si sunt considerate „lacrimile lui Shiva”. Se spune ca dupa o lunga perioada de meditatie yoghina, Shiva a deschis ochii si a varsat o lacrima, iar din aceasta s-a ivit primul copac de Rudraksha. Din semintele sale provine intreaga evolutie a universului, ele sunt cea mai puternica manifestare a fortei cosmice. Nici un alt colier cunoscut in lume nu este asa de benefic, de bun augur si de folositor precum Rudraksha. Il ajuta pe cel ce o poarta sa ajunga la sinele interior, depasind fricile, stresul, anxietatea si limitarile, devenind plin de virtuti. Asigura succesul, increderea in sine, echilibrul sanatatii, abundenta si fericirea, prelungeste viata. Asa cum cenusa de pe corpul sadhu-silor ne aminteste ca trupul este muritor, asa rudraksha ne aminteste ca sufletul e nemuritor. Dar trebuie sa fie purtata cu credinta, sa crezi cu adevarat in miracole si mai ales in calitatile ei vindecatoare. Odata ce o porti ea devine partenera ta pe viata, iti echilibreaza energiile si te conecteaza cu divinul, de aceea nu se imprumuta niciodata altei persoane.
Eu port si acum la gat samanta de rudraksha pe care Guruji mi-a daruit-o la Kumbh Mela. Mi-e tare draga!
Pentru ca peste noapte a fost destul de frig abia asteptam sa se termine ritualul si sa plecam la somn. Era aproape 5 dimineata. Cateva persoane ramas sa stranga lucrurile, altii pleaca inapoi cu masinile. Eu si prietenii mei o luam pe jos, de-a lungul Gangelui, la o plimbare agale spre casa. Eram doar noi pe strada! Ce diferenta fata de vacarmul din mijlocul zilei! Liniste, liber, curat! Comentam acum pe limba noastra ce s-a intamplat in cursul ceremoniei, ca acolo nu ne permiteam asta, din respect. Inca aveam pe frunte „bhasm” de cand ne-a binecuvantaj Guruji, mi-am esarfa neagra si am inceput sa topai pe strada! Simteam o bucurie fara motiv. Pai ce, iti trebuie vre-un motiv ca sa vii vesel? Stai asa! Musai un selfie cu podul luminat. Ziua e negru – plin de lume. Acum e luminat ca un brad de Craciun 😊 Ne-am distrat in drum spre ashram.
Pierise orice urma de somn. Cum am ajuns in camera am incropit o masa cu ce mai aveam prrin bagaj si cu burta plina ne-am pus la somn. Am avut o noapte alba, imbracati in negru!
Dorm pana pe la 12.00 cand bate la usa Tuk Tuk, fata de alaturi. Se serveste pranzul. Oh, da, vin acum! Imi iau prietenii si o lingura din bagaj. Stiu eu de ce! Zambesc in acesta poza pentru ca eram singura ce avea in mana o lingura. Cei prezenti faceau glume pe seama mea, ca nu puteam manca orezul cu mana. Ei practic isi baga mana in mancare, amesteca tot ce e in farfurie, apoi baga in gura. Mancand cu mana, pe jos, direct pe pamant, ei isi pastreaza legatura cu „pritivi” elementul pamant. Dupa masa se spala pe maini si pe gura. Din aceasta cauza femeile isi fac manichiura doar la mana stanga, iar la mana drepta nu.
E ciudat, dar am remarcat acest aspect la mai multe dintre femeile prezente in ashram. La mana stanga au unghiile mai lungi, date cu oja frumos, iar la mana dreapta au unghiile taiate din carne, fara oja, deseori portocalii, de la atata turmeric folosit la mai toate felurile de mancare. Trebuie sa recunosc, spre finalul sederii mele in India aveam si eu 3 unghii portocalii la mana dreapta, cele pe care le folosim cand facem semnul crucii. Asta pentru ca aceste degete le-am folosit drept lingura sa mananc aproape orice, cu chapati, desigur.
Guruji mananca cu noi, vesel si activ de parca ar fi dormit toata noaptea. Primim permisiunea de a pleca „la shopping”. Era timpul! Azi facem ce vrem, devenim turisti normali.
Pornim spre Triveni Ghat, care are si o piata cu de toate. Poti negocia pietre pretioase si semi-pretioase, haine, margele de rudrakshe, articole pentru puja, un loc foarte turistic, aglomerat. Fiind situat pe malul Gangelui, e locul de baie pentru majoritatea pelerinilor, dar mai ales pentru localnici. Ghatul este considerat a fi locul de incinerare al zeului Krishna. Se spune ca cei care fac o baie in Triveni Ghat vor fi eliberati de pacate. Confluenta celor trei râuri, Ganga, Yamuna si Saraswathy sau Sangam, este unul dintre cele mai sfinte locuri din India. Fetele noastre se aventureaza in apa, rece sloi!
Eu si Adriana doar ne descaltam si testam temperatura apei cu varful degetelor, asa ca sa nu zicem ca nu am primit energia purificatoare a Gangelui. Dan era cu barbatii pe partea cealalta dar nu a intrat in apa, asa cum 2 dintre ei au facut-o. Ei, acu i-acu! Uzi si reci, aventurosii s-au intors la ashram sa se schimbe. Noi 3 si Meenaksha ne continuam plimbarea.
Meenaksha e din Chennai, o stiu de la Kumbh Mela. Ne povesteste despre legendele cu Shiva si Parvati, despre cum face ea puja acasa si despre baia in Gange. Imi place de ea, are un caracter foarte puternic. Ei i-a daruit Guruji la Kumbh Mela acele statui minunate cu Shiva si Kali, pe care le avea in cortul lui de rugaciune. Spune ca le-a facut un loc special la ea acasa, unde mai cheama prieteni si organizeaza puja. Are o casa mare, ca e bogata.. doar ca nu ii gaseste sotia potrivita fiului de 32 de ani… cred si eu! Cine o vrea de soacra? E dominatoare! Kali in persoana!
Ne oprim la o taraba sa ne delectam cu un Masala Chai. Este delicios, usor picant, dulce, sanatate curata. In lapte se fierb ceai negru, ghimbir, piper negru, cardamom, scortisoara, cuisoare si nucsoara. Va recomand sa va faceti acasa, sa testati. Ei il indulcesc cu „sugar cane” – pure sugar. Le place foarte dulce. Nu stiu cu ce mantra il descanta dar e foarte bun!!
Am baut ceaiul, am stat la povesti, ne indreptam spre Parmarth Niketan ca sa participam la MAHA AARTI pe ghat. Se organizeaza si dimineata la 5.45 sau 06.00 dar nici un caz nu m-as chinui… Asa ca noi vom participa la Aarti de seara, acum de la 18.00 la 19.00 pm. Este inca devreme, gasim un loc bun, pentru ca imediat va fi foarte aglomerat! Si pe buna dreptate. Toata lumea vine sa isi faca selfie cu statuia lui Shiva si sa asiste la Arti. In mijlocul apei a fost contruit un ponton ce gazduieste statuia impunatoare a lui Shiva, punctul de atractie numarul 1 in Rishikesh. Cei de la Parmarth Niketan au vrut sa aiba in fata Ashramului lor reprezentarea lui Shiva si au asezat statuia in fata ashramului, pe ghatul unde este iesirea din ashram. Pactic toate ceremoniile ashramului se fac pe ghat, in fata ashramului, cu fata catre Shiva si Maa Ganga. Pozele statuii au umplut internetul si au facut o mare reclama orasului, denumit „centrul international yoga”. Aici au sediu foarte multe scoli de yoga, Rishikesh a devenit un epicentru yoghin.
E deja noapte cand se termina Arti. Meenaksha se intoarce la ashram.
Noi abia asteptam sa ne plimbam pe la tarabe si magazine, sa luam pulsul….
Chiar langa intrarea la Parmarth Niketan Ashram este un magazin mai elegant, cu statui si bijuterii. Este scump, are vadul bun.. Asa ca multumim si trecem pe la urmatoarele magazine. Intram in alt magazin ca sunt atrasa de o bratara de rubine, pe care o vad in vitrina. Negociez si o cumpar, desigur. Cu rudrakshele la gat si rubinele pe mana stanga, ma bucur ca am aceste suveniruri la care le va creste valoarea sentimentala…. Prietenii mei cumpara de aici 2 boluri tibetane. Adriana este bio-energo-terapeut si ii sunt de folos in practica de acasa.
Multumiti de achizitii, mergem la culcare. Noapte buna!
Urmmeaza o noua zi. O parte din cei veniti pentru MahaShivaratri pleaca acasa. Ramanem mai putini, va urma o saptamana de retreat „Aghori style” asa ca doar azi mai suntem liberi sa luam la pas imprejurimile.
Romanul s-a nascut curios! Cum sa fii acolo si sa nu stii ce e pe partea cealalta de oras? Hai la colindat! Doar ca eu nu am luat in calcul un lucru. Era cald afara asa ca in loc de adidasi am luat slapi de plaja si o fusta lejera. Nesabuita alegere, intr-un oras cu trafic infernal, cu mult praf si teren accidentat. Dupa un timp aveam sange intre degetul mare si cel mijlociu, la ambele picioare, pentru ca bareta de la slapi, in combinatie cu praful gazda mi-au iritat pielea fina de „domnita” 😊
Trecem de santierul in lucru ce tinea pe loc toata circulatia aproape de podul pietonal. Claxoane ca la balamuc, praf si haos, muncitorii ne faceau semne de genu „hei gagica” … Ne amuzam teribil, Dan zice sa ne miscam mai repede, ca nu poate tine piept la atatia glumeti.Traversam podul mare cu trafic greu si o luam in stanga, sa ajungem in cartierul unde locuiesc indienii si nu turistii. Voiam sa ajungem intr-o piata de-a lor, sa „blend in”. O luam practic pe marginea drumului, cu GPS-ul pe telefon drept ghid. Mergem vreo ora pana ajungem pe partea cealalta de oras, pe malul Gangelui, intr-o piata pe ghaturi. Tuc-tuc-urile opreau sa ne intrebe daca vrem taxi dar noi nu si nu, ca vrem pe jos. Ce aventurieri naivi!
Da! Vrem sa bem un „sugar cane juice”, ce poate fi mai natural?
Stiti ce bun e un suc stors direct din betele de trestie de zahar? Acea masinarie foarte zgomotoasa stoace betele direct intr-o oala. Din oala ni se toarna, printr-o strecuratoare, direct in pahar. Un suc de zahar natural, aromat si sanatos. Un pahar de cam 100 ml costa 10 rupii, adica 0.60 bani, in leii nostri. Formidabil! Mai vreau unul 😊
Nu prea e mare lucru de vazut aici. Aceleasi kitch-uri ca peste tot. Cumparam de la o taraba niste bete parfumate doar ca sa scapam de insistenta vanzatorului, care se plangea ca nu a vandut nimic azi, ca are copii de crescut, placa folosita cred pt toti turistii ce trec pe acolo.
O batrana avea o taraba foarte organizata cu haine second hand. Se vedea ca locuieste in cladirea alaturata, o darapanatura. Ea avea un chip senin, astepta rabdatoare clienti.
Mai incolo, intr-o intersectie aglomerata era un mic templu. O familie isi aprindea ofranda si turnau ulei pe Shivalingam. Asta era in strada, pe trotuar! Practic acel mic altar era langa un magazin. Astea sunt lucrurile pe care voiam sa le vedem! India autentica! Ce fac localnicii intr-o zi normala de lucru? Se descalta unde vad un mic templu si consacra o ofranda, oricat de mica! Noi am uitat sa mai aprindem o lumanare cand trecem pe langa o biserica. Bun exemplu, respect!
Ce, credeti ca nu am vazut si vaci fara stapan si porci gunoieri? Oh, ba da! Maimute foarte agresive si urate! La fiecare pas era cate ceva care ne uimea, si ne bucuram ca ne putem intoarce in Romania, la curat! Mizeria era o normalitate aici. Voiam sa exclud asta din prezentare dar apoi am zis ca trebuie vazute toate aspectele locale, sa nu va arat nu doar comfortul in care Guruji ne rasfata.
Asa invatam sa apreciem ce primim!
Traversand podul mare intre cele 2 parti de oras am urmarit un batran cum tragea un carut mare prin de saci grei. Se mai oprea din cand in cand si respira greu. Era slab si nu prea avea putere. I-am intins 100 de rupii si parca nu voia sa ii ia. Era oarecum rusinat sa primeste de pomana. Am simtit sa ii dau pentru ca muncea, nu cersea. Sigur pentru caratul acelor saci nu primea nici macar 100 de rupii. I-am zambit si i-a luat, multumind printr-un gest pe care multi indieni il fac. Duc banii la frunte, in semn de multumire, ca sa mai atraga si altii, apoi isi impreuneaza mainile si se apleca, la fel ca la Namaste.
Grabind pasul ajungem in piateta de pe malul Gangelui, unde e un fel de promenada, un templu mare cu difuzoare mari. Practic aici e un loc de adunare si relaxare. Tarabe pline cu flori si ornamente de oferit la templu, lume mai curata, doar pietoni. Cateva femei vand pe jos ofrande gata facute, doar sa le cumperi si sa le dai drumul pe apa. Noi optam sa fim spectatori la cum altii fac asta. Ne asezam pe trepte si ne uitam la oameni pret de cateva minute. Era o atmosfera pasnica, relaxata. Ca o zi de vara pe malul lacului Herastrau 😊
Am pozat o indianca autentica, grasa, cu sari peste burta, ce se ruga intens, facand tot felul de mudre, inchinand cateva petale de flori Mamei Ganga. Cand a observat ca ii fac poze m-a certat cu o privire aspra, fara sa spuna nimic. Instant m-am simtit rusinata, i-am facut un semn ca imi cer scuze, am zambit vinovata si m-am indepartat. Prea intrasem cu tehnologia in momentul ei sacru de rugaciune. Nu mai fac, promit!
Cumparam banane de la taraba din colt si ne gandim cum sa ajungem inapoi la capul podului pietonal, ca se lasa seara si ne lua cu frig. Oprim un tuc-tuc. Ranile de la picioare nu mai puteau rezista intoarcerii pe jos, acum stiam ce ne asteapta.
200 de rupii ne costa drumul inapoi. Ce bine e sa vezi lumea din rickshaw!
Ajungem la capul podului, platim si o luam la pas printre tarabele cu de toate pentru toti. Intram intr-un magazin cu cristale, bijuterii, diverse. Aici prietenii mei cumpara un bol ce suna foarte frumos. Eu gasesc un colier de rubine, la fel cu bratara ce o cumparasem de pe partea cealalta a podului.
Pentru ca vanzatorului ii plac blondele e chita mea sa negociez. Ii spun ca eu mereu aduc noroc celui ce imi da reducere, si sa faca bine sa nu se zgarceasca. Mai un flirt nevinovat, mai o lauda, mai un „small talk”, si uite-asa vanzarea-i gata. Cu 100$ umplem o punga de suveniruri, 1 colier de rubine brute pt mine si pentru prietenii mei un bol tibetan, colier + brata de rubine brute (ca si Adriana a vrut sa aiba si ea un set de rubine).
Toata afacerea trebuia pecetluita cu o poza! Ca sa atasam bijuteriilor valoare sentimentala. Vedeti ca deja purtam bratara cumparata anterior. Acum ii adusesem completare.
Numai bine ca intra in magazin un grup de rusoaice tinerele.
Ii spun vanzatorului: vezi ca iti aduc noroc? Uite cata vanzare o sa faci dupa mine. Si fetele ma intreaba daca bijuteriile sunt „true of fake”. Le spun ca pretul dat de el a fost mai bun decat platisem pe bratara la magazinul de peste pod si le-am incurajat sa cumpere cu incredere. Vanzatorul era incantat, parca ii benoclau ochii unui $$$ ca in desene animate! Plecam de acolo intr-o mare veselie. Toata lumea fericita!
Clar, ne-a facut de bani! Dar asta e, ne-am asumat-o cu zambetul pe buze. E o iluzie sa crezi ca ai negociat bine, ei au grija sa nu iasa niciodata pe zero.
Traversam podul pietonal si ne grabim spre ashram. Piciorusele mele aveau nevoie urgent de ingrijire atenta. Un dus cald si relaxare. De maine imi pun sosete si adidasi! No matter what! ☹
De maine pana pe 29 februarie suntem in retreat „aghori style” cum l-am denumit eu.. Acest episod nu vi-l povestesc, inca nu am acordul lui Guruji. El spune ca nu vrea sa faca business din cunoasterea pe care o detine, el e Aghori, nu ia bani pe ce preda. Isi alege cu atent discipolii.
„You surrender to me, you accept me, I teach you. You don’t surrender, way shoud I teach you?” E ca si cum ar spune: daca nu ai incredere totala in mine de ce „sa dau margaritare la porci?” Am adapat asta la ce spunea Iisus. Guruji e atent cu cat si in ce fel spune, pentru ca cei ce detin cunoasterea o respecta si o ofera doar celor ce o apreciaza cu adevarat, nu si celor ce au curiozitati banale, goale. Trebuie doar sa te lasi ghidat, pentru ca odata ce ai ajuns in grija lui stie cum „sa te creasca”. Din asta eu am perceput ca e ca si cum ar trebui sa uiti tot ceea „ce crezi ca stii” ca sa poti invata din nou „pe curat”.
Voi trece la povestea perioadei 1-7 martie, cand se desfasoara International Yoga Festival. Acest eveniment este gazduit de Parmarth Niketan Ashram, fix pe Ghatul Triveni.
International Yoga Festival se desfasoara anual in Rishikesh.
Nu e necesar sa fii profesor de Yoga pentru a participa la festival. Este nevoie doar sa fii open minded si sa ai o atitudine pozitiva. Chiar daca nu ai practicat yoga nicioadata esti binevenit, fara nici o discriminare pe motive de rasa, nationalitate, religie, casta sau orientare sexuala.
Avand peste 1000 de camere si un domeniu destul de larg, Ashramul Parmarth Niketan devine epicentrul lumii spirituale. Fondat in 1942, ashramul este condus de Pujya Swamiji, presedintele si Maestrul Spiritual al asezamnatului.
Acesta este secondat de Sadhvi Bhagawati Saraswati, de formare psiholog, ce a renuntat la viata de familie in care a crescut pana la 22 de ani in Hollywood si s-a dedicat practicii spirituale, devenind Sanyas (un gen de calugarita) in 2000, fiind initiata de Gurul sau, Pujya Swamiji. Impreuna conduc activitatea ashramului, au multe aparitii online, scriu carti si tin speach-uri motivationale, orientate spiritual. Se implica in actiuni umanitare, promovand masiv vegetarianismul.
Desi am fost aproape de cei doi, era foarte greu sa te apropii ca sa ai o poza cu ei. Aveau mereu cameramani in jur, totul se transmitea live, multe garzi aveau grija ca nimeni sa nu strice show-ul. Cand Pujya Swamiji tinea discurs Sadhvi era aprobatoare si zambitoare, apoi traducea in engleza, pentru ca de multe ori el vorbea doar hindi. Ea are un stil de a lungi silabele, de a lasa pauze intre cuvinte, de parca iti lasa timp sa constientizezi ce asculti.
Am asistat la un discurs despre foametea din lume si cum putem sa schimbam asta. Cu 16 kg de cereale se pot face 16 kg de paine sau pilaf, se pot hrani 16 oameni, cu 16 kg de cereale se produce un kilogram de carne. Cate resurse se pierd pentru ca un om sa manance mancarea a 16 oameni! Asta e doar un exemplu. Daca am cumpara constient din supermarket doar cat maincam, fara a face risipa, si nu ar mai fi cerere pentru junk food, atunci si marile corporatii ar produce mancare mai sanatoasa, mai multi oameni ar avea acces la hrana, am ucide mai putin si echilibrul in natura s-ar restabili.
In fiecare zi ascult diverse voci, se abordeaza teme de tot felul, sunt invitati din toata lumea, dar impulsul trimis este sa fim noi schimbarea pe care vrem s-o vedem in lume! Sub o forma sau alta, toti spun acelasi lucru: Grow Yourself!
BEING MORE versus BUYING MORE ? Inainte de a avea mai mult avem nevoie de a fi mai mult. Cand crestem in constiinta nu mai avem foamea de a avea lucruri materiale, ba chiar le vom atrage in mod natural, fara efort. Realizam mai mult muncind mai putin pentru ca vibratia creste si atrage pe rezonanta abundenta materiala si armonia interioara. De aceea se spune ca celui ce are i se va mai da iar celui ce nu are i se va lua si ceea ce nu are. Pentru ca cel ce are (constiinta) va dori sa o creasca, sa o foloseasca si sa se imbogateasca pe sine, intr-un continuu crescendo spre Dumnezeu. Cand vrei sa faci bine, fa! Nu trebuie sa astepti sa devii bogat (financiar) ca sa poti oferi. Ofera o parte din tine, un zambet, o imbratisare, o vorba buna! Dumnezeu va pune mana, vei primi ajutor de unde nu te astepti, vei putea face din ce in ce mai mult bine. Facand bine, te simti bine. Karma Yoga inseamna sa lucrezi in folosul celorlalti, slujindu-l pe Dumnezeu. Bucuria de a ajuta iti hraneste spiritul, te inalta!
Dimineata si seara sunt lectii de meditatie, ceremonii de Ganga Aarti urmate de satsang.
De ce imi place Ganga Arti?
Am asistat la Ganga Arti aici ca si in Varanasi, cu deosebit respect pentru ceremonia in sine, imi trezeste o emotie aparte, mai ales dupa ce am facut baie in Ganga la Kumbh Mela. Se simte acel omagiu adus Mamei Ganga. Raul care da viata, fara sa isi ia vacanta! Ce joc de cuvinte mi-a venit acum in minte!
Acest fluviu binecuvantat de Shiva daruieste viata, sustine viata si nu cere nimic la schimb. Nu-si ia liber o zi pe saptamana! Curge continuu si ofera iubire neconditionata. Peste 500 de milioane de oameni traiesc pe bancurile Gangelui, de unde iau apa de baut, apa pentru agricultura, apa fara de care acele zone nu ar fi populate. Voluptatea acestei ape, puterea ei, energia si puritatea ei sunt gratia lui Dumnezeu revarsata asupra oamenilor. Pentru asta ne aratam si noi recunostinta. Aprindem o flacara si multumim! Apreciem constient ce in mod normal (ignorant) consideram ca ni se cuvine „by default”. Nimic nu ni se cuvine, si totusi, Dumnezeu ne ofera totul.
Se organizeaza aici sesiuni de Vinyasa yoga, Hatha yoga si yoga Nidra, pranayama, stress management. Chiar am participat la un satsang pe tema „stress less”. Discursul a avut notiuni generale de relaxare a mintii, chestii de bun simt, pe care fiecare dintre noi le intuim fara sa fim neaparat yoghini avansati. Daca vreodata ai facut o relaxare doar fiind atent asupra respiratiei, stii ca te poti calma singur, nu trebuie sa ajungi la psiholog. Primul pas e respiratia. Fii constient ca ai nevoie doar de aer ca sa fii bine. Focusul pe interior si nu pe exterior e cheia acestui exercitiu atat de simplu, dar atat de puternic. Echilibrul emotional vindeca un trup bolnav, prelungeste viata, radiaza iubire in jur, sub diferite forme. Daca nu ai iubita, poti iubi un caine, iti poti iubi jobul, te poti dedica sufleteste unei cauze, iubind il slavesti pe Dumnezeu, pentru ca iubind ce ai in jur il vei descoperi pe Dumnezeu in tine.
As putea continua cu multe exemple, insa toate au acelasi numitor comun. Fii bun cu tine si cu cei din jur. Fa-ti bine tie ca sa poti fi de folos celor din jur. Lucreaza la tine ca sa poti fi un exemplu de urmat pentru ceilalti. Tot acest festival este un apel la trezire spirituala. Yoga aduna la un loc adeptii tuturor religiilor, pentru ca YOGA inseamna „uniune”, legatura spiritelor, indiferent de numele pe care il da fiecare propriului Dumnezeu. Anul acesta sunt la un loc 1500 de oameni din 76 de tari, plus curiosii de pe margine, deloc putini.
Pentru ca e un eveniment mare, foarte mediatizat, cu o permanta expunere, apar si jucatorii oportunisti. Unde se aduna multa lume e rost de facut bani. E piata libera nu? Asta e un aspect ce nu mi-a placut deloc. Fix langa acest ashram, care e buricul targului, era un magazin ce vindea articole yoga. Cum nu vii pe avion cu izoprenul dupa tine acum trebuie sa cumperi unul, aproximativ 20$.. .What? pernute de meditatie si alte articole asociate yoga la preturi prea mari.
Aici poti vedea un mare amestec de de toate. Unii pareau asa intr-o dunga, pareau fericiti, oare nu erau drogati? Ca pe marginea drumului se vindea orice, puteai ajunge intr-o stare de Samaddhi imediat dupa o „tigara”… glumesc!
Ca la orice adunare de gen, peste tot sunt cersetori sau hoti. Trebuie sa fii vigilent. Dar cand inchei zen o seara de satsang unde s-a vorbit numai de pace interioara si iubire fata de aproape cum sa mai iesi in strada? Instant esti aruncat din bula de frumusete (in care tocmai te scaldai) in realitatea dura de afara. Tine de fiecare dintre noi sa ne adaptam. Asta e de fapt marea provocare a vietii.
Acum provocarea mea e foamea! Niste cartofi prajiti si un masala chai sunt tot ce-mi trebuie ca seara sa se termine cu bine.
Street food! Enjoy!
7 martie 2020
E ultima zi in Rishikesh, mai facem niste poze cu Shiva. Mai punem odata piciorul in apa rece a Gangelui si ne luam la revedere cu bucuria de a continua calatoria in India.
Azi pornim spre Vrindavan, mergem acasa la Guruji. Avem drum lung, mai bine de 7 ore… formam convoiul si plecam. Guruji e in fata in primul jeep, eu si prietenii mei suntem in al doilea jeep in spatele lui, in urma noastra vine microbuzul cu restul grupului.
Sa iesim din Rishikesh e marele hop, ca se lucra la drum. Avem escorta politiei pana langa Delhi, ca Guruji avea printre devotees un ofiter din Delhi. Apoi continuam spre Vrindavan singurei.
Dar! Se strica microbuzul si trebuie sa asteptam sa vina altul. Intre timp ne dam jos din masini sa ne dezmortim. Barbatii descarcau bagajele de pe un microbus ca sa le incarce pe celalalt. Valizele mele erau desupra, ma temeam sa nu se imprastie pe sosea la urmatoarea curba! Nu, au fost legate bine. Era de rasu-plansu! Eram pe camp, traficul era intens.
La un moment dat a trecut un tractor plin cu bete de trestie. Un baiat a tras din remorca vreo 4 bete de bambus si le-a rupt, dandu-ne la fiecare. Uite-ma pe mine cum rontaiam un ciocan de trestie de zahar. Ma si distram intre timp, ca era chiar bun! Mi-a placut!
Pauza ia sfarsit, pornim la drum. Pentru mine e simplu, dorm pana aproape de casa. Pentru ca ajungem tarziu, si la ashram nu era nimeni sa ne fi pregatim cina, Guruji decide sa oprim la un mic restaurant, la intrarea in Vrindavan, unde ceruse din timp sa ni se pregateasca ceva de mancare. Obosita, flamanda, savurez cu mare pofta un fel de pizza indiana. Chiar era buna! Si avea ghee pe deasupra. Era aromata si fierbinte! Apoi am mai servit dal (linte) si orez.
Ajungem la ashram. E mare! Fiecare isi primeste camera si ne spunem noapte buna. Fiecare camera este mare, cu pat dublu, are baie proprie! Noi avem camere la etaj, langa apartamentul lui Guruji. Am plonjat repede in lumea viselor.
8 martie 2020
Azi ma trezesc foarte devreme. Nu ca as vrea eu, ci pentru ca latra cainii, 3 dulai. E 7 dimineata si ei vor sa iasa la plimbare. Le-am spus vreo doua in gandul meu… mai dormi Dana daca poti. Ma spal, ma aranjez si cobor in curte. Guruji gatea impreuna cu fetele din ashram. Era vesel si pus pe glume. Dan nu e inca obisnuit cu picantul si i-au dat lacrimile cu ocazia micului dejun, spre amuzamentul celor prezenti. Mie imi place spicy, dar el prefera dulcele… Adriana e curioasa, vrea pe strada…
Azi ascultam povesti despre Holi Festival. Guruji ne introduce in lumea culorilor. Deja prin oras era mare galagie. Lume din imprejurimi vine pe 9-10 martie in Vrindavan special pentru a sarbatori HOLI. E putin periculos pentru ca unii arunca galeti cu apa colorata, practic niste zoi facute cu prafuri, chimicale. Asa ca Guruji ne recomanda sa stam in curte, spre binele nostru.
Voiam la shopping dar nu mai aveam rupii. Il intreb pe Guruji daca are sa ne schimbe euro. La care el: how much do you need? Ii raspund: how much do you have? Se intoarce si ridica din spatele scaunului o sacosa textila pe care mi-o intinde strengareste. O iau, ma uit inauntru si ma buseste rasul. Eram ca in filmele cu mafioti. Era plina de teancuri de bani!!! Toti cei prezenti se amuzau, pentru ca asa e la ei, umbli cu traista de bani pe umar. In poza ma vedeti cu 2 teancuri de bani. Fiecare teanc avea 1000 Rupii (60 lei) in bancnote de cate 10 rupii.. asta pentru ca la piata totul este foarte ieftin si platesti cu hartii de 10 rupii. Sau, risti sa platesti cu o bancnota de 500 de rupii si sa nu primesti rest, ca nu au de unde sa dea atat. Asa ca am facut un calcul: In India tre sa fii atata de bogat (mana stanga) cu atata de bogat (mana dreapta) ca sa cumperi de mancare la tot ashramul pentru o saptamana. Eram acum vreo 20 de persoane la masa. Bun calcul! Am cumparat deci 7000 de rupiii cu 100 de euro. Eram bogata! Aveam in sacosa 7 teancuri de bani. E ceva!!! Asa moment are nevoie de poza.
Acum ca avem bani plecam la shopping. Vorbeste Guruji cu un vecin care are tuc tuc sa ne duca pana in mijlocul pietei. Nu aveam cum merge cu jeepul prin piata… II dam 200 de rupii si omul sta dupa noi. Voiam si noi sa imbracam ceva local, de sarbatoare. Adriana voia tricou cu Shiva dar aici gasim doar cu Krishna. Am inceput sa ma pricep la preturi, asa ca negociez mai bine ca in Rishikesh. Mi-a palcut mult acea esarfa fucsia, asa ca am mai luat cateva, pt cadouri. Mesajul scris pe ea, „Rhade Rhade” inseamna iluminat, si e salutul cel mai des intalnit in Vrindavan, orasul zeului Krishna.
Cand spui „Radhe-Radhe” e ca si cum ai chema-o pe Devi Radha, iubita lui Krishna. Legenda spune ca daca esti in gratiile ei, atunci rugaciunea ta singur ajunge la Krishna, pentru ca el ii indeplineste Rahdei orice dorinta, fiindu-i dedicat 100%. De aceea intai se pronunta Radha si apoi Krisha. Asta pentru ca rolul femeii, ca mama divina, este mai important decat rolul barbatului.
Loy Market este un vacarm. Trebui sa ocolim vaca, porcul, maimuta, hamalul, scooterul, curiosii, sa ne facem loc prin multime.
Ajungem acasa cu bine. Se pregateste masa de pranz. Guruji invarte in oala, in haine de casa, face un fel de galuste de dovleac fierte in iaurt, cu niste minuni de condimente, ceva cu totul diferit fata de mesele anterioare. Mirosul imbie la o pofta mare!
Acum e momentul cel mai bun sa scot din bagaj bomba de Romania. Am adus o palinca tare tare. Asa ca fiecare luam o dusca inainte de masa. Feedback-ul este pe masura tariei. Ei nu tin la bautura ca noi, ca la ei nu se bea asa ceva. La ce calduri au, sa mai bei si tarie, te molesesti cu totul. Radeam cu Dan de rezistenta lor la palinca asa cum radeau ei de lacrimile lui Dan la green chili. Asa ca ne amuzam unii de altii, intr-o atmosfera de familie. Ce pranz copios!
Cand ne relaxam mai bine la soare ascultand povestile despre Holi Guruji primeste musafiri. Intra pe poata mai multi colorati, dina cap pana in picioare erau stropiti de tot felul de culori. Asa cum la noi vin colindatorii de Craciun asa au venit la el colindatorii cu pungile de culori, in semn de prietenie si respect. Acum inteleg de ce Guruji nu s-a elegantit azi, stia ca va arunca hainele imbracate azi, dupa aceasta vizita. Observ ca numai barbatii fac asta, nu am vazut nici o femeie sa colinde cu coloratul. Din respect pentru noi ca eram straini, ne-au pus doar cate un punct colorat pe frunte, dragut!
Suna telefonul ca-n centrala. Guruji primea invitatii sa participe la ceremonii de Holi. A refuzat multe, pentru ca petrecaretii erau deja beti de aburii culorilor. Prin telefon, din tonul veseliei ajutate de alcool, ne dadeam seama si noi ca petrecerea nu mai era holy… era buzz party!
Dar uite ca accepta invitatia de a se alatura unei ceremonii si sa tina un discurs la un templu din oras, unde prietenul lui, profesor universitar de literatura sanscrita, recita din Bagavat Gita. Ne spune sa Il insotim. Plecam cu totii sa ne spalam de culori, sa ne punem haine frumoase, ca mergeam la o petrecere altfel, nu pe strada… era foarte aproape de ashramul nostru. Ne asezam frumos pe jos, in rand cu toata lumea. Nu ne-a spus nimic despre ce urma sa vedem aici. Am avut o surpriza frumoasa. Se aseaza in prezidiu si isi asteapta randul. Primul vorbea profesorul de sanscrita, poate pentru ca era mai in varsta.
Noi stateam in public, printre indience de rand, toate ne priveau de parca nu mai vazusera albi pana atunci. Eu mi-am canalizat atentia pe cei ce cuvantau, desi o faceau in hindi si percepeam doar ce putea citi prin body language.
Elita intelectuala sarbatoreste HOLI diferit fata de castele inferioare. Pe cand indienii saraci isi toarna in cap galeti de zoi colorate si se manjesc pe motiv de sarbatoare, clasa formata din profesori, brahmani, sadhu, guru, se aduna si aleg un topic pe baza caruia organizeaza un eveniment frumos. Tema din aceasta seara: cum sa ai mai mult lapte de la vaca ta? Guruji spune ca in momentul in care ii canti o anumita matra vacii si o mangai, sau ii faci reiky, de fapt vaca face reiky cu tine. Ea iti transmite energie, sanatate si totodata va da cu macar 1 litru de lapte mai mult decat de obicei. De ce? Pentru ca vaca e ca o mama buna. Daca ai grija de ea si ea va avea grija de tine, te va hrani sanatos, cu dragoste neconditionata.
Pe vremuri culorile folosite de HOLI erau produse din plante, prin firberea petalelor de trandafiri si alte metode naturale. Cu trecerea timpului aceasta traditie s-a prierdut si au aparut profurile colorate, chimicale periculoare pentru piele si ochi, ce distrug in intregime tesaturile. Ce porti in ziua de Holi trebuie aruncat dupa ce ai fost stropit cu diferite culori ca nu mai poti aduce hainele la forma initiala. Tocmai de aceea intelectualii au decis ca este mult mai elegant si mai natural sa foloseasca petale de flori. Platouri intregi de petale de flori erau aruncate in sala, practic Guruji lua cate o mana de petale din platou si ti le punea pe cap. Te scuturai ca un pom de beteala. Lui i-a pus in cap cineva un platou intreg de petale galbene. Ningea cu petale in toata incaperea. E ca si cum gratia lui Dumnezeu ningea asupra noastra.
Holi este motiv de petrecere, sarbatorind prietenia toata lumea arunca petale spre dansatorii talentati. Cei din public suntem serviti cu ceai in timpul show-ului. La final ni se impart dulciuri, ca prasad consacrat lui Krishna. Cum sa nu iti placa? Frumoase traditii!
Se spune ca daca esti certat cu cineva si acel cineva nu vrea sa se impace cu tine, ai o sansa de HOLI. Daca te duci la el de HOLI si ii pui un deget de culoare in frunte, acesta se simte nevoit sa te ierte. Astfel va impacati si reluati prietenia, fara a mai avea nici o reticienta unu fata de altul. Asta in lumea buna, cred!
La iesirea in incapere, dupa aceasta frumoasa reprezentatie, am cerut permisiunea de a face o poza cu cei 2 intelepti ai orasului, Guruji si profesorul de sanscrita, o somitate plina de citate.
Omul vorbea in versuri, avea un limbaj foarte academic, mi-a placut. Pentru ca ii eram deja simpatica a zis ca daca stau mai mult in India imi da lectii gratuite de hindi. Este de parere ca omul, ca sa se renasca tot om in viata viitoare, si nu animal sau cine stie ce ganganie, trebuie sa dea mai departe cunoasterea cu care Dumnezeu l-a binecuvantat in aceasta viata. De aceea el mediteaza gratuit elevii ce isi doresc sa invete mai mult. Respect! Avea un simt al datoriei foarte frumos, l-am admirat cu cata daruire vorbea audientei, era cu totul implicat in poveste. Daca ar fi mai mult ica el sigur nivelul educatiei in India ar fi diferit. Dar asta e o alta poveste.
Cand am ajuns acasa m-am dus la vaca sa o conving sa dea un litru de lapte in plus diseara. Vaca era in spatele curtii, rumegand linistita. Am spalat-o frumos si i-am soptit vorbe dulci. Ii placea, tot intorcea capul dupa mine. Ce blajina era! statea cuminte si ma lasa sa-mi fac dablaua.. acum nu stiu daca a dat sau nu mai mult lapte, dar a fost prima data in viata mea cand am spalat o vaca! I-am trimis poza lui mama si s-a amuzat copios! Cand eram mica si matusa mea avea vaca ma duceam cu cana sa cer lapte cald direct de la tita vacii dar niciodata nu m-am propus sa o ingrijesc. Uite-ma acum…
In loc de cina toata lumea primeste un lapte cald ayurvedic. Va redau reteta: se fierbe laptele impreuna cu turmeric, ghimbir si cuisoare, se trecoara in cani si se adauga miere dupa gust. Se poate pune si sofran. Pofta buna! Noapte buna!
Maine este luni, ziua lui Shiva, totodata si HOLI. Gujuri ne spune ca ar fi bine sa tinem post maine. La ora 9 va incepe ritualul de adorare a Shivalingamului si va face o slujba speciala pentru mine si prietenii mei. Asa ca trebuie sa dormim bine si sa fim pregatiti dimineata, imbracati in portocaliu.
09 martie 2020
09 martie 2020Azi la 6 am latrau cainii. Cineva isi face mila de urechile mele si le da drumul sa se plimbe. Ma intorc pe partea cealalta si mai dorm pana pe la 8… cand suntem chemati la masala chai. Servim acum un ceai si apoi participam la ritual. La ei postul permite sa bei ceai, nu e ca la noi, doar cu apa.
Dupa ceai toata lumea se duce sa faca dus, pentru ca intotdeuna, inainte de a incepe ritualul inchinat lui Shiva trebuie sa fii spalat. Suntem invitati in templu, care este la parterul ashramului, central. Cand intri in curte asta vezi intai: Shivalingamul si Maa Kali. Ne luam locurile pe pernute in jurul shivalingamului si urmam instructiunile. Facem ce fac si restul fetelor. Un Brahman recita din Veda si Guruji murmura mantre in dreptul fiecaruia dintre noi. Apoi turnam lapte, apa, ghee pe Shivalingam, oferim flori, fructe si bani ca ofrande lui Kali. Ritualul e mai complex, nu il detaliez. La final mancam fructele consacrate.
Dupa ritual vine frumusetea. Il insotim pe Guruji la o procesiune prin oras. Muzica si dans, petrecere! Abia acum simt spiritul de sarbatoare. Un tractor avea in remorca niste boxe mari si umbla pe strazile intortochiate, scotand in strada pe toata lumea la dans. In urma lui era procesiunea, toata lumea arunca cu petale de flori. Practic erai prins in vartejul dansului vrand nevrand, ca erai tras de maneca. Eu nu am deloc talent la dans, dar aceste tiganci, in sensul frumos, era prea bune! Talentate, dezinvolte, vitale, frumoase, vibrau odata cu boxele, nu aveai cum sa le rezisti.
Schiop de-ai fi tot ai dansa! Oh, da! M-au mazgalit cu galben pe frunte si m-au tras in mijlocul lor. Hai, danseaza! Aveam 2 picioare stangi dar m-am distrat. Mai un dans, mai un selfie..
Din loc in loc ne mai opream / parca faceam evanghelie 😊
Ma impresionat faptul ca si barbatii dansau frumos. Chiar cu eleganta si devotiune. Nu o faceau sa impreioneze ci chiar le placea. Se simteau bine, liberi, fericiti, chiar daca in jur erau case foarte saracacioase, pe la porti batrani, copii, curiosi.
Oricine era binevenit in convoiul prieteniei. Te stampilau cu semnul prieteniei pe frunte, si practic faceai parte din satra. Toti aveam fruntile galbene si dansam. Ni se aruncau in intampinare petale de flori galbene, de nu mai vedeam mizeria din jur, vedeam doar bucuria de pe chipurile tuturor, si a celor ce dansau si a celor ce ii priveau. Nimeni nu a aruncat cu vopsea la misto, nimeni nu a fost obraznic. Plutea armonie intre dansatori si spectatori, de la mic la mare. Mi-a placut mult o batranica, ce dansa de parca avea 16 ani. Asa da model! Era in fruntea tuturor, inspira viata! Dansa mai mult cu mainile decat cu tot corpul, dar era toata un suflet. Imi amintea de mamaia mea, care era sufletul oricarei petreceri. Tot ea avea o vorba: cand e de prasit, prasim, cand e de jucat, jucam! Fiecare lucru trebuie facut la vremea lui.
Si daca dimineata ne-am rugat acum trecem la dansat. Tot invartindu-ne pe strazi am ajuns chair in fata ashramului nostru. Va dati sema ce-a urmat. Cum Guruji e foarte respectat in comunitate, s-a oprit convoiul in fata portii si a inceput dansul. Au iesit cei care ramasesera acasa si s-au alaturat dansului. Au mai aparut vecini, deodata eram foarte multi. Era ca la nunta! Binecuvantari, plecaciuni, urale, HAR HAR MAHADEV!!!
Pana si Guruji a facut cateva piruete, nu avea cum scapa, aproape era luat pe sus. Ce sa mai, frumos!
Ne-am continuat drumul si am iesit la strada principala. Ei, asta da provocare! Cum sa dansezi in mijlocul traficului, printre camioane, vaci, scootere, copii ce veneau de la scoala, tuc-tuc-uri, vanzatori de de-toate. Nu mai auzeam difuzoarele noastre ci zgomotul de fundal, harmalaia generala. Ca sa fii in siguranta trebuia sa fii in mijloculul dansului, ca erai protejat de cei de pe margine. Doamne, ce spectacol viu!
Procesiunea se termina la templu, unde intram cu totii si ne asezam pe jos. Incep cantarile din Bagavat Gita, atmosfera se linisteste, fiecare isi ia un aer serios, de rugaciune.
Cum sa fii zen cand abia te-au scos din priza? Cum sa scoti omu din hora si sa-l pui sa mediteze? Inca ii topaie mintea, sau cel putin a mea. Resimteam inca tumultul strazii si radeam in sinea mea …
Ne intoarcem spre casa, incarcati de o energie asa frumoasa. Nu ne mai trebuie nici mancare. Sa tot tii post cand ai drept hrana bucurie si prietenie. Cred ca asta e secretul longevitatii. Sa te bucuri de viata, asa cum poti, la fiecare varsta.
Se lasa seara, ne punem la povesti in curte. Povesti spirituale, nu barfa. Guruji ne tine predici, dar intr-un stil foarte relaxat si prietenos pentru ca e convins ca omul poate invata doar ce ii place. Noi eram ca niste sugative in jurul lui, tot ce spunea ne gadila placut auzul.
10 martie 2020
Ultima zi de Holi. Inca o parte din devotees pleaca la casele lor. 2 fete dintre cele care mai raman ne insotesc pana la marginea orasului, sa vizitam Prem Mandir In Vrindavan – The Temple Of Divine Love.
E un templu nou, inaugurat in 2012, constuit in 12 ani, din 3000 de tone de marmura italiana, cu un design indian foarte frumos, dantelat. Templul este inchinat lui Radha Krishna si Sita Ram. Aici se pot aduna peste 25.000 de persoane odata, are o curte foarte mare, cu fantana arteziana, ce danseaza pe muzica dimineata la 7. Se intra pe poarta din dreapta si se iese pe poarta din stanga. Cladirea e impresionanta. In functie de partea din care o priveai, cladirea era diferita. Trebuia sa ne descaltam departe de intrare pentru ca era o platforma de marmura pana la usa principala. Practic aici era locul unde toata lumea se aseza pe jos, la marile ceremonii. La primul nivel sunt Radha si Lord Krishana, la al doilea nivel sunt Sita si Lord Ram. Nu avem voie sa facem poze inauntru. La iesire, privind spre poarta, privelistea difera. Gazonul e tuns, totul e foarte ingrijit. Ne place.
De la acest templu am prins drag de marmura. Asa ca mergem sa vizitam in alt templu foarte frumos, dar fix pe artera principala, in aglomeratie. Sri Sri Krishna Balram Temple are scari in spirala dantelata, este impartit in 2 sectiuni. E luminat, e colorat, e frumos. E foarte aglomerat. Mi s-a facut foame stand la coada. De acolo nu puteai cumpara decat betisoare parfumate si magneti.
Scurtam vizita la templu si ne oprim la o taraba ce prajea cartofi. Ne delectam cu bile prajite de de cartofi ce aveau amestecate si alte legume, green chilli, piper, erau hot la propriu! Ne stingem focul cu un suc de sugar cane. Acum mai putem sa stam de vorba. Continuam plimbarea pe la tarabele din jur, cumparam fructe si legume pentru cina.
Cand ajungem acasa Guruji are musafiri, ne invita sa luam parte la discutii. Profesoul de sanscrita intreaba daca poate servi prasad, de fapt voia o gura de wisky. Ii zic lui Guruji sa scoata palinca pe care o adusesem. Zis si facut. El stia ca mosul nu va duce asa tarie si imi facea cu ochiul. Le toarna cate un pic la fiecare, jumi – juma cu apa. Le povestesc istoria bauturii, ca e facuta 100%natural. Deodata ii vezi cum se incretesc la fata, STRONG! Very strong drink, my sister! zice profu… eu ii zambesc: strong drink for strong men! Asa ceva beti voi in mod normal? Da sigur, romanian men are strong, they need strong drinks. Dadea din cap in sens ca nu poate duce tot paharul. Prietenul lui bause tot si se agita pe scaun. Il intreb: more? Da din cap zambind, ca vrea. Ii mai torn un pic, Guruji ii pune putina apa peste, si da-i pe gat!
AA! To strong, my sister! in cateva minute erau chercheliti. Ce haios e sa vezi 2 profesori universitari, mari guru, veseli si jucausi ca niste copii. Erau asa simpatici. Omu cu scaun la cap nu poate face urat la bautura. Are un simt al discernamantului totusi. Au realizat si ei ca sunt prea veseli si afara e prea tarziu. Asa ca ne multumesc de tratatie si pleaca acasa pe picioarele lor.
11 martie – Taj Mahal
Astazi vine in vizita seful politiei din Agra, devotee al lui Guruji.
Cand aud ca e din Agra spun in gura mare ca vreau si eu sa vad Taj Mahal. Ca am putea merge chiar acum. Agra e la o ora distanta cu masina. Ii cer voie lui Guruji dar nu e de acord, pentru ca erau alte prioritati in program. Ma dau bine pe langa musafir, ii servesc un masala chai facut de mana mea, vede ce fata gospodina sunt si il indupleca pe Guruji sa ne lase cu el la Agra, ca are grija de noi. Saream in sus de bucurie. Ne imbracam frumos si plecam la Agra. Luam soferul nostru ca sa avem loc toti, plecam cu 2 masini. Ajungem acasa la ofiter, servim un chai, ii acceptam ospitalitatea si apoi plecam la Taj Mahal, care se vedea de la el din balconul de la etajul 2 al vilei in care locuia, in centrul orasului. Sotia si fiica lui ne insotesc. Mergem pe jos pana la intrare, pe langa multa mizerie. Nu ai zice ca Taj face exceptie de la saracie. Pana la poarta acestuia India e tot India. Agra e un oras mare, asa ca si saracii sunt multi. Unii dormeau pe niste cartoane fix langa poarta de acces a turistilor, sa fie aproape de locul de cersit…
Ajungem la intrare, suntem tratati diferit ca suntem musafirii sefului politiei. Suntem invitati sa bem un suc in salonul VIP. Vai, vai, numa vip sa nu fii aici. O camera cu canapele vechi si un aparat de aer conditionat foarte zgomotos, de batran ce era. Desigur, urmam tot protocolul aferent, din respect pentru ospitalitatea primita.
Va dati seama ce inseamna pentru un agent de turism sa fie la TAJ. Vrea timp sa exploreze, sa faca poze, sa simta locatia. Eu da, ofiterul nu. El se grabea, ca nevasta-sa il tot tragea de maneca. Si uite asa ne alerga prin gradinile palatului. Nici macar nu a putut sa imi spuna povestea locului. L-am rugat sa nu ma grabeasca, sa ma pot bucura de vizita, ca nu stiu cand mai pot reveni. S-a facut ca intelege dar mereu o lua inainte si se tot uita inapoi dupa noi. Noi, ca fetele, cautam unghiul cel mai bun de poza, ca asa ceva e de pus in rama!
Mi-a placut momentul de la intrare, unde iluzia optica de la porta principala iti aducea Taj-ul mai aproape, apoi il ducea mult mai departe. De la balconul ce da spre spatele monumentului se vede Yamuna River, care pe vremuri iriga gradinile. In zilele noastre Yamuna e un rau mort, cum zice Guruji, este foarte poluat. Ar fi trebuit sa vedem aici o copie a Taj-ului, dar din marmura neagra, care nu a mai fost construita pana la urma. Tot de la Guruji stiu ca inainte acolo a fost templul lui Shiva. Cand Shah Jahan a cucerit templul a vrut sa stearga orice urma de religie hindusa si a ingropat statuia lui Shiva, daramand templul si cosntruind TAJ peste relicve, ca sa acopere existenta acestora. De asta Guruji nu a vizitat si nu va vizita nicioadata TAJ-ul. E un principiu religios, Guruji fiind adorator al lui Shiva.
Nu va povestesc aici istoria Taj-ului, pentru asta exista Google. Eu va spun ce stiu de la Guruji si ce am vazut cu ochii mei. Era cald si frumos afara, lume multa prin gradini. Trebuia sa alegi cu grija momentul cand nu e nimeni in jur ca sa faci o poza buna. Finaly, reusim cateva poze bune. Ne regasim cu totii, pornim spre iesire.
Iesind in strada ma atrage mirosul bilelor de cartofi picanti. Dupa maretia de la Taj Mahal urmeaza o gustare in picioare, pe marginea drumului, sufland in cartoful oparit. Vazand ca ne e foame ofiterul ne invita la restaurant, si nu oricare, ci unul de 5*, cel putin asa spune el. Mergem la un restaurant din zona turistica, ne asezam la masa. Eram 8 persoane. Ma duc la baie sa ma spal pe maini. Exista hartie igienica! Poate pentru asta au 5*? Ca s-au adaptat nevoilor turistilor europeni? Pana acum la nici o toaleta nu am vazut hartie igienica, ci doar un furtun, sa te speli. In holul de la baie statea un baiat care iti inmana hartia igienica, apoi o lua inapoi, cred ca facea asta ca sa nu dispara…
Nu stim ce sa comandam ca meniul era doar in hindi. La 5* nu ai meniu in engleza? Intr-un loc asa turistic? Sa fim indulgenti. Fetele comanda si in numele nostru. De fapt vin mai multe bunatati pe care le impartim frateste. Mancarea e buna, multumim frumos!
Dupa imbratisarile de rigoare si invitatia de a-i mai vizita in Agra, ne despartim de prietenul nostru ofiter si familia sa. Ne intoarcem cu soferul nostru in Vrindavan.
Wow, ce zi plina am avut. Ajungem acasa, tot ashramul dormea. Tiptil ne ducem si noi la somn.
12 martie.
Azi am avut de lucru. Vacanta mea are mereu in rucsac laptopul ENJOY TOURING. Stirile despre pandemia anului sunt din ce in ce mai rele, iar acum afecteaza si turistii mei ce aveau plecari imediat urmatoare. Se anuleaza anumite zboruri, ma ocup de refunduri, modificari si toate cele necesare, ca turistii mei sa fie bine. Discut motivele de ingrijorare pe care le am cu Guruji. Acesta spune ca situatia se va inrautati in curand si ca cel mai bine ar fi sa ne intorcem acasa si pana la 1 may sa nu calatorim deloc. Perceptiile lui s-au adeverit in timp. De fiecare data cand ma prevenea de ceva o facea nu ca sa ma sperie ci ca sa ma faca atenta la ce urmeaza, sa pot lua masuri, de genul „paza buna trece primejdia rea”. Oricum sederea noastra se apropia de sfarsit, maine plecam acasa. Dar cat mai stam, hai sa ne bucuram!
Pentru ca Guruji are bogate cunostinte ayurveda il rugam sa ne recomande niste remedii naturiste. Adriana avea deja o lista de dorinte, eu voiam cate ceva pentru mama si pentru mine. Il insotesc la piata, trecem pe la mai multe shopuri, ca nu puteam lua totul dintr-un singur loc. Primul arata ca dupa razboi, intre 2 tarabe ce vindeau zahar brut. Ultimul la care ne-am oprit era cel mai curat shop din cate am putut vedea in india, e mare lucru! Medicul ce detine shopul respecta igiena, omul, viata.
Ma inclin in fata lui, cu aprecieri!
Avea un stetoscop la gat si acorda consultatii gratuite saracilor. Practic le asculta plamanii, le lua pulsul, le punea diagnostice doar in felul in care le simtea pulsul… eram acolo cand un batran tare batran a venit sa ceara o pastila… doar luandu-i pulsul i-a gasit problema si i-a dat remediul… a stat cateva momente pe scaun, si-a revenit si a plecat.
Revenim in curtea noastra insorita. Guruji ne da instructiuni despre cum sa combinam prafurile cumparate, la ce sunt bune fiecare, imi notez tot ca un student silitor. Cu cata rabdare ne povesteste de fiecare in parte, ce impact are in organism, cum trebuie sa facem schema de tratament, cum fiecare zi de acum incolo trebuie traita ayurvedic. Da! Sa traim sanatos. Nu sa gasim remedii, abia dupa ce organismul ne da semnale de dezechilibru.
Ne rearanjam bagajele, ca acum am mai adunat niste amintiri, cu greutate. Primim cadouri si binecuvantari, sa plecam cu sufletul plin. Luam cu noi bucuria de a fi stat „acasa in India”, in spiritul de familie si in cultura lor fascinanta.
Ne luam la revedere de la Guruji, care ne mai face odata invitatia de a reveni in India, ca ne asteapta oricand cu mare drag in ashramul sau, ca membri ai familiei.
E dimineata devreme. Guruji ne conduce la poarta. Urcam in taxi si pornim, privind in urma cu jind. De-ar fi viata doar vacanta! Am fi toti mai fericiti. Sau poate cine stie…
4 ore in drum spre aeroport mai trag un pui de somn. Dupa check-in reiau lectura acestei carti de capatai pentru orice iubitor de spiritualitate, „Autobiografia unui yoghin”. Am primit-o cadou in 2015, cand am venit prima data India, la un curs de astrologie vedica. La finalul cursului profesorul ne-a daruit aceasta carte (in engleza) avans scris cu stiloul pe prima pagina acest autograf: „with best wishes and divine frinedship”. Frumos om, are peste 80 de ani dar inca mai da like la postarile mele de pe FB si im itrimite binecuvantari. Sa ii de Dumnezeu sanatate! Cartea a ramas in biblioteca multa vreme. Cu fiecare zbor in India mai citesc din ea. Inca nu am terminat-o.
Ajung acasa si verific daca mai traiesc florile de pe pervazul din bucatarie. O da, ce bine! Prietenul meu avusese grija sa le ude 😊 🙏
Cu aceaste cuvinte mai adaugam o fila cu amintiri in jurnalul de calatorii.
Am mai scris o poveste de viata, din vacanta.
De data asta, mi-a ramas intipatita bucuria de pe chipurile tuturor de Holi Festival. Culoare, viata!
Am toata increderea ca voi reveni pe aceste meleaguri. Si sigur voi fi insotita de mai multi prieteni.
Va invit sa experimentati si voi India, sa vedeti totul prin filtrul propriu.
Fiecare relatare e subiectiva, pentru ca fiecare suntem diferiti.
Eu am spus povestea noastra… Povestea voastra cand incepe?
Va asteptam cu drag sa o planuim impreuna.
Hai cu noi!
Let’s enjoy!
A title
Image Box text
Daniela Berbece
Fondator Enjoy Touring
+40741559352
daniela@enjoytouring.ro